Cursuri de restratificare dupa razboi ………. Scoala pentru surdo-muti
Adrian Szasz povesteste :
Cursuri de restratificare, sau recalificare, insemna, ca dupa razboi se considera ca multi evrei nu aveau meserii, asa ca se ivea necesitatea de a asigura cursuri profesionale pentru cei care doreau sa le urmeze. Aceste cursuri au fost organizate in cadrul Comunitatii Evreilor din Timisoara sub egida ORT-ului. Cursurile au fost tinute in localul fostului camin al Liceului Evreiesc de pe Diaconovici Loga. Se ofereau cursuri profesionale ca: lacatuserie, tamplarie, galvanizare, croitorie pentru copii si altele.
Coordonarea profesionala era asigurata de Ing. Sonenshein Otto. Profesori au fost: Rauscher Ladislau, Deutsch Ignat, Neuman Tiberiu, Fischer Anton, Silberstein (mester lacatus), Spitzer Tereza, Drexler Aniko si altii.
Eu activam pe linie de tineret evreiesc, unde am fost impreuna si cu rabinul Ernest Neumann, z.l., pe atunci toti am fost tineri.
Statul a intervenit si in 1947 a preluat toate aceste scoli de restratificare, si dupa cate imi amintesc si alte institutii sociale, care au devenit astfel institutii de stat. Cursurile de restratificare, cred ca au fost in numar de sapte in diferite orase din tara, au fost transformate in scoli profesionale pentru surdo-muti. La Timisoara s-a format Scoala Profesionala pentru Surdo-Muti (adica nationalizand tot ce a fost in patrimoniul Comunitatii Evreiesti), eu ramanand pe loc, fiind numit direcorul acestei scoli. Tanar si cu o aptitudine organizatorica, am ajuns sa aduc aceasta scoala la un nivel superior. Ministerul Muncii, sub a carei egida au functionat aceste scoli, a trecut la reorganizarea acestor scoli, eu fiind transferat la Minister ca director adjunct avand sarcina sa reorganizez aceste scoli.
Am enumerat toate acestea ca sa ajung la Weidman Caroll (Karcsi) care a fost unul din prietenii mei apropiati, (pare-se si rabinului Ernest Neumann) pe care l-am numit director in locul meu, si a fost in aceasta functie pana cand a plecat cu sotia Roman Itu in Germania.
Adrian Szasz povesteste :
Cursuri de restratificare, sau recalificare, insemna, ca dupa razboi se considera ca multi evrei nu aveau meserii, asa ca se ivea necesitatea de a asigura cursuri profesionale pentru cei care doreau sa le urmeze. Aceste cursuri au fost organizate in cadrul Comunitatii Evreilor din Timisoara sub egida ORT-ului. Cursurile au fost tinute in localul fostului camin al Liceului Evreiesc de pe Diaconovici Loga. Se ofereau cursuri profesionale ca: lacatuserie, tamplarie, galvanizare, croitorie pentru copii si altele.
Coordonarea profesionala era asigurata de Ing. Sonenshein Otto. Profesori au fost: Rauscher Ladislau, Deutsch Ignat, Neuman Tiberiu, Fischer Anton, Silberstein (mester lacatus), Spitzer Tereza, Drexler Aniko si altii.
Eu activam pe linie de tineret evreiesc, unde am fost impreuna si cu rabinul Ernest Neumann, z.l., pe atunci toti am fost tineri.
Statul a intervenit si in 1947 a preluat toate aceste scoli de restratificare, si dupa cate imi amintesc si alte institutii sociale, care au devenit astfel institutii de stat. Cursurile de restratificare, cred ca au fost in numar de sapte in diferite orase din tara, au fost transformate in scoli profesionale pentru surdo-muti. La Timisoara s-a format Scoala Profesionala pentru Surdo-Muti (adica nationalizand tot ce a fost in patrimoniul Comunitatii Evreiesti), eu ramanand pe loc, fiind numit direcorul acestei scoli. Tanar si cu o aptitudine organizatorica, am ajuns sa aduc aceasta scoala la un nivel superior. Ministerul Muncii, sub a carei egida au functionat aceste scoli, a trecut la reorganizarea acestor scoli, eu fiind transferat la Minister ca director adjunct avand sarcina sa reorganizez aceste scoli.
Am enumerat toate acestea ca sa ajung la Weidman Caroll (Karcsi) care a fost unul din prietenii mei apropiati, (pare-se si rabinului Ernest Neumann) pe care l-am numit director in locul meu, si a fost in aceasta functie pana cand a plecat cu sotia Roman Itu in Germania.
