Lebanon, distins cu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Venetia in 2009, primul film de fictiune al lui Samuel Maoz, s-a nascut din propria experienta al regizorului care, la varsta de 20 de ani, a luptat in primul razboi din Liban in 1982. Filmul se inscrie in seria de creatii cinematografice inspirate de acest razboi crancen si aparte in istoria statului Israel, alaturi de Vals cu Bashir si Beaufort.
Actiunea este simpla. Un tanc este trimis sa cerceteze un oras inamic bombardat deja de avioanele israeliene. Echipajul tancului este format din patru tineri de 20 si ceva de ani: Shmulik, alias Shmuel Moaz, Assi, Herzl si Yigal. Au ordinul sa traga in orice vehicol care nu se opreste, in ce si cine li se pare suspect. Inghesuiti in tanc, o cusca din metal incins, adapost si capcana in acelasi timp, viziunea lor se reduce la vizorul tunului. Nu trece o jumatate de ora si ne simtim si noi inchisi cu ei, fara scapare, intr-o lume infernala.
Cine sunt dusmanii, cum ii recunosti ? Pentru ca Shmulik nu se poate hotari sa apese pe tragaci, soldati israelieni sunt raniti, unul moare. In urmatoarea confruntare, trage ; ca urmare, un taran batran libanez se zvarcoleste in agonie. Cu ochiul lipit de vizor urmarim franturile care intra in perimetrul nostru trunchiat. Orice si oricine poate deveni o tinta. Teava tunului se indreapta spre capul unui copil care raspunde cu privirea fixa, apoi intrezarim o femeie cautandu-si copilul printre cadavre. Disperata, se ridica in fata colosului ucigator, curteaza moartea, doreste sa fie secerata de gloante. Tintasul deplaseaza dispozitivul, iar crucea din vizor se infige in fata ofiterului care s-a rastit cu cateva minute inainte. Simtim cat de naucitor este pentru un tanar sa fie in pozitia de a stinge o viata de om. Trage sau nu, va fi vinovat.
Unde sunt cei rai, pe cine sa urasti ?? Femeia care isi cauta copilul este prinsa in explozie, hainele ii iau foc, un soldat israelian ii smulge vesmintele in flacari, intrezarim trupul tanar, atat de fraged, atat de vulnerabil. Soldatul o acopera cu mantaua si o implora sa se adaposteasca. Oare femeia aceasta uraste soldatul israelian ?
Un sirian este luat ostatic, varat in tanc. Se ghemuieste, e o gramada de nenorocire. Un libanez crestin, aliat al israelienilor, ii promite ca va fi torturat si mutilat inainte de a fi ucis, dar israelienii nu inteleg ce spune in araba. Sirianul urla, e un animal incoltit, infricosat. Dupa ce cel mai tanar, cel mai copil dintre tineri, este ucis, unul din soldatii israelieni se apropie de sirian. Redusi la o conditie animalica, uniti prin teama existentiala, cei doi se privesc...
"Dedic acest premiu miilor de oameni din lumea īntreaga, care, ca si mine, s-au īntors īntregi din razboi", a spus regizorul publicului adunat la ceremonia de premiere. "Aparent ei se simt bine... dar īnauntru, amintirea va ramāne īnfipta īn sufletul lor", a adaugat acesta.
Lebanon, dar ar fi putut sa poarte si titlul Israel este un film anti-razboi. In acest iad pe pamant, toti cei implicati sunt victime. Am auzit diferite reactii : unii se tem ca filmul ar putea avea un efect demoralizant asupra tinerilor israelieni care sunt nevoiti sa-si apere tara. Altii isi fac griji ca imaginea unor soldati israelieni care nu se comporta ca eroi, ar da apa la moara dusmanilor. La ce bun un asemenea film ?
Filmul m-a rascolit prin autenticitate, prin sinceritate si adevar. Nu este un film pacifist, nu neaga existenta conflictului, nici necesitatea de a apasa pe tragaci. Mi s-a povestit ca la armata se inculca tinerilor recruti sa-si invinga retinerile, repetand intr-o situatie periculoasa : « mama lui sa planga, nu a mea ». Bineinteles ca este un sfat bun : intr-o situatie absurda, inumana, nu ai incotro, te comporti corespunzator. Filmul nu face decat sa arate lumii intregi in ce mecanism dezumanizant, in ce capcana intra tinerii, generatie dupa generatie.
Getta Neumann
Actiunea este simpla. Un tanc este trimis sa cerceteze un oras inamic bombardat deja de avioanele israeliene. Echipajul tancului este format din patru tineri de 20 si ceva de ani: Shmulik, alias Shmuel Moaz, Assi, Herzl si Yigal. Au ordinul sa traga in orice vehicol care nu se opreste, in ce si cine li se pare suspect. Inghesuiti in tanc, o cusca din metal incins, adapost si capcana in acelasi timp, viziunea lor se reduce la vizorul tunului. Nu trece o jumatate de ora si ne simtim si noi inchisi cu ei, fara scapare, intr-o lume infernala.
Cine sunt dusmanii, cum ii recunosti ? Pentru ca Shmulik nu se poate hotari sa apese pe tragaci, soldati israelieni sunt raniti, unul moare. In urmatoarea confruntare, trage ; ca urmare, un taran batran libanez se zvarcoleste in agonie. Cu ochiul lipit de vizor urmarim franturile care intra in perimetrul nostru trunchiat. Orice si oricine poate deveni o tinta. Teava tunului se indreapta spre capul unui copil care raspunde cu privirea fixa, apoi intrezarim o femeie cautandu-si copilul printre cadavre. Disperata, se ridica in fata colosului ucigator, curteaza moartea, doreste sa fie secerata de gloante. Tintasul deplaseaza dispozitivul, iar crucea din vizor se infige in fata ofiterului care s-a rastit cu cateva minute inainte. Simtim cat de naucitor este pentru un tanar sa fie in pozitia de a stinge o viata de om. Trage sau nu, va fi vinovat.
Unde sunt cei rai, pe cine sa urasti ?? Femeia care isi cauta copilul este prinsa in explozie, hainele ii iau foc, un soldat israelian ii smulge vesmintele in flacari, intrezarim trupul tanar, atat de fraged, atat de vulnerabil. Soldatul o acopera cu mantaua si o implora sa se adaposteasca. Oare femeia aceasta uraste soldatul israelian ?
Un sirian este luat ostatic, varat in tanc. Se ghemuieste, e o gramada de nenorocire. Un libanez crestin, aliat al israelienilor, ii promite ca va fi torturat si mutilat inainte de a fi ucis, dar israelienii nu inteleg ce spune in araba. Sirianul urla, e un animal incoltit, infricosat. Dupa ce cel mai tanar, cel mai copil dintre tineri, este ucis, unul din soldatii israelieni se apropie de sirian. Redusi la o conditie animalica, uniti prin teama existentiala, cei doi se privesc...
"Dedic acest premiu miilor de oameni din lumea īntreaga, care, ca si mine, s-au īntors īntregi din razboi", a spus regizorul publicului adunat la ceremonia de premiere. "Aparent ei se simt bine... dar īnauntru, amintirea va ramāne īnfipta īn sufletul lor", a adaugat acesta.
Lebanon, dar ar fi putut sa poarte si titlul Israel este un film anti-razboi. In acest iad pe pamant, toti cei implicati sunt victime. Am auzit diferite reactii : unii se tem ca filmul ar putea avea un efect demoralizant asupra tinerilor israelieni care sunt nevoiti sa-si apere tara. Altii isi fac griji ca imaginea unor soldati israelieni care nu se comporta ca eroi, ar da apa la moara dusmanilor. La ce bun un asemenea film ?
Filmul m-a rascolit prin autenticitate, prin sinceritate si adevar. Nu este un film pacifist, nu neaga existenta conflictului, nici necesitatea de a apasa pe tragaci. Mi s-a povestit ca la armata se inculca tinerilor recruti sa-si invinga retinerile, repetand intr-o situatie periculoasa : « mama lui sa planga, nu a mea ». Bineinteles ca este un sfat bun : intr-o situatie absurda, inumana, nu ai incotro, te comporti corespunzator. Filmul nu face decat sa arate lumii intregi in ce mecanism dezumanizant, in ce capcana intra tinerii, generatie dupa generatie.
Getta Neumann
