Colegi de scoala, Peter Freund si Radu Ciobanu s-au pierdut din vedere dupa bacalaureat. Se reintalnesc dupa mai bine de 50 de ani si povestesc de toate pentru toti, despre viata si dragoste, fericire si deceptii, despre parcursul lor si mersul lumii.
Plecat din Romania in 1959, Peter Freund devine profesor de fizica la Universitatea din Chicago. Azi este profesor emerit, Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara, autor de carti de fizica, scriitor, eseist.
Radu Ciobanu, ramas in tara, este autor de numeroase romane, eseist, critic literar si jurnalist, distins cu premii prestigioase.
Cei doi vorbesc despre trecutul comunist al Romaniei, despre arta, literatura, peripetii din tinerete, ce i-a format si ce a lasat o amprenta indelibila. Ideile, subiectele se succed in ritm alert, asistam la un ping-pong vioi intre cei doi interlocutori. Discuta despre : Prokofiev si Shostakovich; Ionesco si Kafka; Prof Maria Neumann si Profesorul Moisil ; Lessing, Joseph Roth si Tolstoi ; libertatea interioara si exterioara ; ce e fericirea ? (Redau definitia lui Peter Freund, pentru ca e greu sa rabdati pana sa cititi cartea ! Fericirea este "siguranta ca viata a meritat sa fie traita … a produs ceva util si de valoare". Cuvant cu cuvant ce auzisem de la tatal meu.). Aflam ca Gheorghiu Dej a fost mai "bestial" decat Ceausescu, iar existenta in Romania comunista era dominata de frica, duplicitate si minciuna. Aspecte triste si dramatice din aceasta "tara trista si plina de umor", in cuvintele lui Bacovia citate de Radu Ciobanu, sunt evocate cu gravitate si totodata cu umor.
Plecat din Romania in 1959, Peter Freund devine profesor de fizica la Universitatea din Chicago. Azi este profesor emerit, Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara, autor de carti de fizica, scriitor, eseist.
Radu Ciobanu, ramas in tara, este autor de numeroase romane, eseist, critic literar si jurnalist, distins cu premii prestigioase.
Cei doi vorbesc despre trecutul comunist al Romaniei, despre arta, literatura, peripetii din tinerete, ce i-a format si ce a lasat o amprenta indelibila. Ideile, subiectele se succed in ritm alert, asistam la un ping-pong vioi intre cei doi interlocutori. Discuta despre : Prokofiev si Shostakovich; Ionesco si Kafka; Prof Maria Neumann si Profesorul Moisil ; Lessing, Joseph Roth si Tolstoi ; libertatea interioara si exterioara ; ce e fericirea ? (Redau definitia lui Peter Freund, pentru ca e greu sa rabdati pana sa cititi cartea ! Fericirea este "siguranta ca viata a meritat sa fie traita … a produs ceva util si de valoare". Cuvant cu cuvant ce auzisem de la tatal meu.). Aflam ca Gheorghiu Dej a fost mai "bestial" decat Ceausescu, iar existenta in Romania comunista era dominata de frica, duplicitate si minciuna. Aspecte triste si dramatice din aceasta "tara trista si plina de umor", in cuvintele lui Bacovia citate de Radu Ciobanu, sunt evocate cu gravitate si totodata cu umor.
In timpul convorbirii rasar atatea personaje, locuri, idei familiare si dragi, ca ma simteam absorbita, aveam impulsul sa particip, sa completez, sa contrazic, sa dezbat impreuna cu cei doi. Peter Freund ne ia cu el in plimbare la Padurea Verde, trece prin Piata de Fan, pe la Sinagoga din Fabrik, urmeaza Baile Neptun, Opera, Corso, Catedrala si povesteste de patanii si ispravi, de oameni care nu mai sunt, de care am auzit sau pe care i-am cunoscut, de evenimentele din viata culturala. Cate trairi frumoase ! Concertele cu Annie Fischer si Monique de la Bruchellorie ! Piesa Paharul de apa de Scribe, pe care eu o vazusem la Teatrul maghiar (oare se joaca inca undeva aceasta piesa desueta ?). Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller in interpretari diferite, la Bucuresti, la Viena si in US cu Dustin Hoffman, ceea ce desteapta amintirea lui Gheorghe Leahu, care pentru mine ramane cel mai bun, cel mai autentic Willy Loman.
Comuna este si experienta emigratiei : " Daca dezradacinezi un copac si il muti, spune Peter Freund, se va stradui sa prinda noi radacini departe de originea sa si gata. Un copac nu are memorie. Daca tai toate legaturile unui om cu trecutul sau, senzatia dezradacinarii il va lua de gat si-l va zgudui bine. "
Despre tema inevitabila a antisemitismului, despre cauzele sale ireductibile, cei doi au multe de spus. Sunt discutati cazul Céline, cel care a proferat cele mai oribile tirade antisemite intr-o proza de o expresivitate fascinanta, cazul Wagner, care dispretuieste pe evreul (botezat) Mendelsohn, dar il si plagiaza, cazul Eminescu, cazul Nae Ionescu, care prefateaza cartea lui Mihail Sebastian.
Dupa mottoul nihil humanum mihi alienum est, nimic ce e omenesc nu mi-e strain, cugetarile cele mai elevate se impletesc cu povestioare piperate, escapade erotice savuroase, relatate spontan, cu dezinvoltura, vadind o pofta enorma de viata. Scenetele nu sunt chiar politically correct, dar cui ii pasa ? Participam cu empatie la avatarurile casniciei lui Peter Freund care se misca in cercul premiatilor Nobel, a conversat cu Saul Bellow, Ioan Culianu, si a refuzat sa faca cunostinta cu Mircea Eliade din cauza antisemitismului acestuia. Cand Peter Freund si Saul Bellow sunt de acord ca divortul este mijlocul cel mai eficace de a pierde kilograme, ne simtim indreptatiti sa credem ca si in sferele inalte vietuiesc tot oameni.
Firul conversatiei strabate inca multe alte teme, de la anti-americanism la ascendenta obscurantismului in US si Romania, de la islamizarea Europei la salile de concerte pline cu spectatori carunti. Totul presarat cu anecdote, povestit cu umor. Amandoi sunt preocupati de viitor, profund ingrijorati, ceea ce nu impieteaza asupra fondului optimist.
Rolul determinant in convorbire e jucat de orasul Timisoara. Din radacinile timisorene vine seva, acolo s-au format structurile gandirii, crede Peter Freund.
"Timisoara este omniprezenta, nu sub forma cladirilor si copacilor, a apelor namoloase ale Begai, sau a unor Kinderszenen, ci in selectia temelor care s-ar zice ca apar in mod liber, in stil stream of consciousness, dar, de fapt, iesind toate din cateva nuclee timisorene pe care le-am purtat in mine in toate peregrinarile mele prin lume."
Getta Neumann
Comuna este si experienta emigratiei : " Daca dezradacinezi un copac si il muti, spune Peter Freund, se va stradui sa prinda noi radacini departe de originea sa si gata. Un copac nu are memorie. Daca tai toate legaturile unui om cu trecutul sau, senzatia dezradacinarii il va lua de gat si-l va zgudui bine. "
Despre tema inevitabila a antisemitismului, despre cauzele sale ireductibile, cei doi au multe de spus. Sunt discutati cazul Céline, cel care a proferat cele mai oribile tirade antisemite intr-o proza de o expresivitate fascinanta, cazul Wagner, care dispretuieste pe evreul (botezat) Mendelsohn, dar il si plagiaza, cazul Eminescu, cazul Nae Ionescu, care prefateaza cartea lui Mihail Sebastian.
Dupa mottoul nihil humanum mihi alienum est, nimic ce e omenesc nu mi-e strain, cugetarile cele mai elevate se impletesc cu povestioare piperate, escapade erotice savuroase, relatate spontan, cu dezinvoltura, vadind o pofta enorma de viata. Scenetele nu sunt chiar politically correct, dar cui ii pasa ? Participam cu empatie la avatarurile casniciei lui Peter Freund care se misca in cercul premiatilor Nobel, a conversat cu Saul Bellow, Ioan Culianu, si a refuzat sa faca cunostinta cu Mircea Eliade din cauza antisemitismului acestuia. Cand Peter Freund si Saul Bellow sunt de acord ca divortul este mijlocul cel mai eficace de a pierde kilograme, ne simtim indreptatiti sa credem ca si in sferele inalte vietuiesc tot oameni.
Firul conversatiei strabate inca multe alte teme, de la anti-americanism la ascendenta obscurantismului in US si Romania, de la islamizarea Europei la salile de concerte pline cu spectatori carunti. Totul presarat cu anecdote, povestit cu umor. Amandoi sunt preocupati de viitor, profund ingrijorati, ceea ce nu impieteaza asupra fondului optimist.
Rolul determinant in convorbire e jucat de orasul Timisoara. Din radacinile timisorene vine seva, acolo s-au format structurile gandirii, crede Peter Freund.
"Timisoara este omniprezenta, nu sub forma cladirilor si copacilor, a apelor namoloase ale Begai, sau a unor Kinderszenen, ci in selectia temelor care s-ar zice ca apar in mod liber, in stil stream of consciousness, dar, de fapt, iesind toate din cateva nuclee timisorene pe care le-am purtat in mine in toate peregrinarile mele prin lume."
Getta Neumann
