Schiff Andris si Ki mit tud ?
Andras Schiff si manifestari antisemite si rasiste in Ungaria
De Getta Neumann
Andras Schiff si manifestari antisemite si rasiste in Ungaria
De Getta Neumann
In anii 1960 tot grupul nostru, parinti si copii, asteptam cu febrilitate emisiunea Ki Mit Tud , (Cine ce stie ?), un concurs de depistare a talentelor artistice in Ungaria. Pentru acele vremuri timpurii ale televiziunii, competitia era excelent organizata, cu public in studio, cu un juriu alcatuit din critici literari, muzicali, actori, pe care publicul ii idolatriza cum, cred, in nicio alta tara. Cand m-am plimbat in parcul din fata noului Teatru National din Budapesta, nu am fost surprinsa sa intalnesc statuile marilor actori din tineretea mea, un omagiu adus talentului lor. Urmaream deci tinerii care mai de care mai talentati, intrecandu-se in fata camerelor de televiziune, jubilam, noi si toata firea in Ungaria, in fata performantelor exceptionale. Cel care a cucerit admiratia tuturor era un baietel carliontat, cu obrajii bucalati, de vreo 10 ani, care canta la pian. Numerosi sunt virtuozii copii-minune, dar in cazul lui Schiff Andris, am avut cu totii sentimentul ca suntem martori la aparitia unui pianist genial.
Schiff Andris a devenit demult Andras Schiff, unul din cei mai mari interpreti de Bach, Beethoven, Brahms, distins cu premii si medalii, cu inregistrari comentate in revistele de specialitate, cu concerte in cele mai prestigioase sali din lume. In 1999 a fondat Cappella Andrea Barca, numele in italiana al artistului, dar si numele unui pianist si compozitor contemporan cu Mozart.
Duminica, 30 ianuarie 2011, Andras Schiff impreuna cu Cappella Andrea Barca au dat un concert la Victoria Hall din Geneva. In program erau Bach, Concerto n°1 pentru pian in re minor si Beethoven, Concertul pentru pian n° 5. Imperial. Un concert cu Schiff este intotdeauna un eveniment, asadar sala era plina, publicul receptiv era entuziasmat. Pianistul vine in mod regulat sa dea recitaluri, dar a fost prima oara cand l-am auzit impreuna cu orchestra lui, ca pianist si totodata dirijor, in sine o realizare exceptionala. A fost sublim. Schiff este un muzician intelectual, totul este gandit, fiecare nota, fiecare turnura, fiecare nuanta, iar rezultatul te subjuga prin intelegerea superioara si intima a muzicii. In Bach suna proaspat, melodios si sobru, in Beethoven se dezlantuia imprevizibil, abrupt, cu pasiune, se inalta grandios, sau se prelingea in visari cu sunete cristaline.
Marele artist Andras Schiff s-a retras de la toate concertele planificate in Ungaria si nu crede ca va juca, nici ca se va intoarce in curand in tara unde s-a nascut si a crescut. « Da, in Ungaria sunt o persona non grata », declara pianistul. Schiff si dirijorul Adam Fischer apeleaza intr-o petitie la artistii Europei si ai intregii lumi sa-si indrepte atentia asupra Ungariei, unde libertatea presei a fost ingradita si stereotipurile antisemite, rasiste si homofobe sunt tolerate. « Noi, artisti care iubim libertatea, observam cu mare ingrijorare in ce masura discriminarea, comportamentul agresiv impotriva minoritatilor si intoleranta sunt in ascensiune in Ungaria si Europa. (….) Suntem nevoiti sa constatam ca in Ungaria - tara care reprezinta de cateva zile Europa - aceste fenomene sunt mai raspandite decat oriunde. Viata de toate zilele in Ungaria, este patrunsa intr-o masura infricosatoare de atitudinea rasista impotriva romilor, de homofobie si antisemitism. In acelasi timp, libertatea mediilor, a artei si a artistilor este din ce in ce mai limitata. »
In Ungaria se duc campanii impotriva dirijorului Adam Fischer, impotriva directorului Teatrului National Robert Alföldi, impotriva filozofilor care au protestat contra noilor legi care limiteaza libertatea presei. Partidele politice se amesteca in deciziile administrative ale Teatrului National ! Jobbik, partidul de extrema dreapta, reprezentat in parlament, organizeaza demonstratii in fata teatrului, defaimand directorul Alfoldi ca « homosexual, pervers si evreu ». Cu asemenea argumente se opereaza in lumea culturii.
In Magyar Hirlap, un ziar apropiat guvernului Victor Orban, a aparut in 18 ianuarie 2011 un articol semnat de publicistul Zsolt Bayer, membru fondator al partidului Fidesz si prieten cu presedintele Victor Orban, cu titlul "Ugyanaz a buz" (Aceeasi putoare) ca raspuns la criticile aduse politicii guvernului, dar referindu-se in special la ziaristul Nick Cohen de la The Guardian, la Daniel Cohn-Bendit, membru in Parlamentul European si la Andras Schiff. Citez din articol : 'Magyarországból „buz árad” - írja valami Cohen névre hallgató, buzlo végtermék valahonnét Angliából. Cohen, meg Cohn-Bendit meg Schiff. ( …) Sajnos nem sikerült mindet beásni nyakig az orgoványi erdoben…' . Pe scurt: Acesti evrei isi fac mendrele pentru ca nu au fost exterminati, din pacate. Orban si Partidul Fidesz nu s-au distantat de Bayer. Dimpotriva.
Unde sunt vremurile cand ne extaziam cu totii, la Timisoara, in Ungaria, in fata creativitatii, in fata talentului tineretului, in fata frumusetii a tot ce omul poate crea mai nobil? Cand eram uniti prin admiratia pentru ce e frumos si bun in om ? Sigur ca murdaria care iese acum la suprafata dospea pitita si pe atunci, asa cum spiritul umanist e manjit si coplesit actualmente. Pe noi, cei care am cunoscut o alta epoca, ne doare.
Duminica, 30 ianuarie 2011, Andras Schiff impreuna cu Cappella Andrea Barca au dat un concert la Victoria Hall din Geneva. In program erau Bach, Concerto n°1 pentru pian in re minor si Beethoven, Concertul pentru pian n° 5. Imperial. Un concert cu Schiff este intotdeauna un eveniment, asadar sala era plina, publicul receptiv era entuziasmat. Pianistul vine in mod regulat sa dea recitaluri, dar a fost prima oara cand l-am auzit impreuna cu orchestra lui, ca pianist si totodata dirijor, in sine o realizare exceptionala. A fost sublim. Schiff este un muzician intelectual, totul este gandit, fiecare nota, fiecare turnura, fiecare nuanta, iar rezultatul te subjuga prin intelegerea superioara si intima a muzicii. In Bach suna proaspat, melodios si sobru, in Beethoven se dezlantuia imprevizibil, abrupt, cu pasiune, se inalta grandios, sau se prelingea in visari cu sunete cristaline.
Marele artist Andras Schiff s-a retras de la toate concertele planificate in Ungaria si nu crede ca va juca, nici ca se va intoarce in curand in tara unde s-a nascut si a crescut. « Da, in Ungaria sunt o persona non grata », declara pianistul. Schiff si dirijorul Adam Fischer apeleaza intr-o petitie la artistii Europei si ai intregii lumi sa-si indrepte atentia asupra Ungariei, unde libertatea presei a fost ingradita si stereotipurile antisemite, rasiste si homofobe sunt tolerate. « Noi, artisti care iubim libertatea, observam cu mare ingrijorare in ce masura discriminarea, comportamentul agresiv impotriva minoritatilor si intoleranta sunt in ascensiune in Ungaria si Europa. (….) Suntem nevoiti sa constatam ca in Ungaria - tara care reprezinta de cateva zile Europa - aceste fenomene sunt mai raspandite decat oriunde. Viata de toate zilele in Ungaria, este patrunsa intr-o masura infricosatoare de atitudinea rasista impotriva romilor, de homofobie si antisemitism. In acelasi timp, libertatea mediilor, a artei si a artistilor este din ce in ce mai limitata. »
In Ungaria se duc campanii impotriva dirijorului Adam Fischer, impotriva directorului Teatrului National Robert Alföldi, impotriva filozofilor care au protestat contra noilor legi care limiteaza libertatea presei. Partidele politice se amesteca in deciziile administrative ale Teatrului National ! Jobbik, partidul de extrema dreapta, reprezentat in parlament, organizeaza demonstratii in fata teatrului, defaimand directorul Alfoldi ca « homosexual, pervers si evreu ». Cu asemenea argumente se opereaza in lumea culturii.
In Magyar Hirlap, un ziar apropiat guvernului Victor Orban, a aparut in 18 ianuarie 2011 un articol semnat de publicistul Zsolt Bayer, membru fondator al partidului Fidesz si prieten cu presedintele Victor Orban, cu titlul "Ugyanaz a buz" (Aceeasi putoare) ca raspuns la criticile aduse politicii guvernului, dar referindu-se in special la ziaristul Nick Cohen de la The Guardian, la Daniel Cohn-Bendit, membru in Parlamentul European si la Andras Schiff. Citez din articol : 'Magyarországból „buz árad” - írja valami Cohen névre hallgató, buzlo végtermék valahonnét Angliából. Cohen, meg Cohn-Bendit meg Schiff. ( …) Sajnos nem sikerült mindet beásni nyakig az orgoványi erdoben…' . Pe scurt: Acesti evrei isi fac mendrele pentru ca nu au fost exterminati, din pacate. Orban si Partidul Fidesz nu s-au distantat de Bayer. Dimpotriva.
Unde sunt vremurile cand ne extaziam cu totii, la Timisoara, in Ungaria, in fata creativitatii, in fata talentului tineretului, in fata frumusetii a tot ce omul poate crea mai nobil? Cand eram uniti prin admiratia pentru ce e frumos si bun in om ? Sigur ca murdaria care iese acum la suprafata dospea pitita si pe atunci, asa cum spiritul umanist e manjit si coplesit actualmente. Pe noi, cei care am cunoscut o alta epoca, ne doare.
