back to HOME page
U’Netaneh tokef
Comentariu de Getta Neumann

Incerc sa comentez un text care ma fascineaza, dar nu sunt un exeget si cunostintele mele precare de ebraica nu imi permit o analiza aprofundata. In cursul comentariului ma refer la textul reprodus la capatul paginii.
Ideile principale:
-Ziua judecatii mareata si infricosatoare.
-D. deschide cartea, unde totul este inregistrat si fiecare si-a pus semnatura.
-Se aude sunetul shofar-ului ; nici ingerii nu sunt scutiti de judecata.
-D. va « calcula si cantari »  pe fiecare in parte,  asa cum face pastorul cu oile sale.
-De Rosh Hashana se va inscrie iar de Yom Kipur se va pecetlui : cine va muri, cine va trai, etc
-Cainta, rugaciunea si actele de caritate indeparteaza verdictul negativ
-D. asteapta ca cel care pacatuieste sa se caiasca, il accepta pana in ziua mortii sale
-Din tarana venim, in tarana ne intoarcem ; D. ne cunoaste inclinarea
-D. este infinit si etern. A pus numele sau in numele nostru.
Unii exegeti spun ca avem doua texte juxtapuse, de la doi poeti diferiti. Mi se pare singura explicatie pentru contradictiile din text.

In partile A si B din textul de mai jos, D. are trasaturi antropomorfizante :  sta pe tron, scrie, cantareste si socoteste.  Este ca un rege, (sta pe tron) sau ca un «  pastor » care se comporta ca un bun gospodar. Este atotputernic si nimeni, nici macar ingerii, nu sunt scutiti de judecata.  Stie tot si are rolul de judecator, inspector si martor (« judeca, dovedeste, stie si poarta marturie »).

Cartea Cronicilor contine « semnatura fiecaruia », cronica vietii fiecarui individ in parte. Ea « se citeste pe sine insasi » - inseamna asta oare o citire obiectiva, o cunoastere nepartinica ? Dar D. « inscrie verdictul ».  Pasajul urmator este cutremurator. « De Rosh Hashana se va inscrie iar de Yom Kipur se va pecetlui … cine va muri si cine va trai… ». Sunt randuri controversate. Daca sentinta e data si omul nu mai poate face nimic sa o schimbe, cum se mai poate vorbi de liber arbitru ? Daca totul este predestinat, la ce bun sa te mai straduiesti sa respecti principiile morale ? Si cum se impaca sentinta de moarte pentru copii, Auschwitz,  Ruanda sau 11 septembrie cu ideea unui D. bun care iubeste si protejeaza oamenii ?
Si totusi, cand citim acest pasaj, ne infioram.  Aceasta insirare de destine diferite, de posibilitati si esecuri ne subjuga, ne fascineaza. Structura simetrica a frazelor, contrastele si paralelele, ritmul implacabil, redau mersul inexorabil al vietii cu misterele ei, cu caracterul ei arbitrar. Exprima nedumerirea si infricosarea noastra in fata a tot ce ni se intampla, ce ne izbeste si raneste. Textul ramane  modern si actual pentru ca reda tragedia conditiei umane. Acest mesaj universal il canta Leonard Cohen.

In partea C intervine o turnura radicala. Verdictul poate fi schimbat prin   « cainta, rugaciune si acte de caritate ». D. est « greu de maniat si usor de imbunat ». In totala contradictie cu paragrafele precedente, « pana in ziua mortii sale il (pe cel care a pacatuit) astepti, daca se va cai, il vei accepta de indata. » Deci nu numai ca fiecare are posibilitatea sa-si determine soarta, dar este indeajuns sa-si regrete faptele sale nelegiuite ca sa fie acceptat. Ideea de a fi stapani pe soarta noastra sau macar de a fi in stare sa o influentam este atractiva, chiar daca nu gasim indicii in realitate ca aceasta functioneaza prin « cainta, rugaciune si acte de caritate ».
Explicatia urmeaza in partea D : D. a creat omul, ii cunoaste « inclinarea ». « Inclinarea » inseamna slabiciunea, capacitatea de a face raul?  Din moment ce D. a creat omul, si l-a creat asa cum este, cu parti bune si rele, nici nu se poate astepta la un comportament perfect, e normal sa-l inteleaga. Omul este « carne si sange », existenta lui este efemera. Poetul gaseste imagini captivante pentru a reda fragilitatea omului, vremelnicia vietii. « Din tarana venim, in tarana ne intoarcem. » Omul e marunt, se sfarama si se vestejeste repede, se spulbera si dispare in contrast cu imaginea unui D. infinit si de nepatruns.

« Tu esti demn de Numele Tau, si ti-ai pus Numele Tau in numele nostru. » sunt ultimile cuvinte din text. D. nu este numai creatorul care-si cunoaste opera, el si-a impregnat opera cu Numele lui, deci opera/omul este o oglindire a lui D. Daca la inceputul rugaciunii, oamenii erau comparati cu oite, la sfarsit au un licar divin in ei. Pe de alta parte, putem oare interpreta ca D. nu numai cunoaste « inclinarea » omului, dar o si impartaseste ?
Aceasta rugaciune ramane una din cele mai impresionante din liturgia iudaica. In timpul razboiului ruso-japonez din 1904, un grup de soldati raniti s-a reunit pentru serviciul divin de Rosh Hashana. Cand cantorul a inceput sa cante U’netaneh tokef, « …cine va muri de apa si cine de foc, cine de sabie si cine din cauza fiarelor,… » au izbucnit in plans, povesteste Samuel Agnon.

In razboiul de Yom Kipur din 1973, chibutul Beit Hashita a pierdut 11 soldati. Yair Rosenblum a compus o melodie cu elemente askenaze, sefarde si israeliene pe textul U’netaneh tokef, care in 1990 a fost pentru prima oara cantata la o comemorare in amintirea tinerilor cazuti in razboi. Cu toate ca era un chibut laic, audienta a reactionat cu mare emotie, iar melodia a fost adoptata de un public larg.
Textul :
U’Netaneh Tokef
- rugaciunea de Rosh Hashana si Yom Kippur
A. Sa proclamam puterea sfinteniei acestei zile, caci este mareata si infricosatoare. In aceasta zi Regatul Tau va fi preamarit, Tronul Tau va fi intarit cu bunavointa,  iar tu vei sta pe el in adevar.

Adevarat este ca Tu singur este  Cel  ce judeca,  dovedeste,  stie si poarta marturie, Cel ce scrie si aseaza (cantareste si socoteste),  ce tine minte tot ce este uitat. Vei deschide Cartea Cronicilor - se va citi pe sine insasi,  iar semnatura fiecaruia va fi in ea. Marele Shofar va suna si un sunet calm si usor va fi auzit. Ingerii se vor grabi, un tremur si groaza ii va cuprinde - si vor spune « Iata, este Ziua Judecatii, - ca sa adune legiunea cereasca spre judecata ! » - caci ei nu pot fi reabilitati in ochii Tai de la judecata.

Intreaga umanitate va trece inaintea Ta asemenea unei turme. Ca un pastor ce isi pastoreste turma, facand oile sa treaca sub toiagul sau, asa vei face tu sa treaca, vei  lua in calcul si cantari sufletul a tot ceea ce traieste. Si vei imparti dupa nevoile tuturor creaturilor Tale si le vei inscrie verdictul.

B. De Rosh Hashana se va inscrie,  iar de Yom Kippur se va pecetlui cati vor pleca de pe pamant si cati vor fi creati, cine va trai si cine va muri, cine va muri la timpul predestinat cine va muri inainte de vremea sa, cine va muri de apa si cine de foc, cine de sabie si cine din cauza fiarelor, cine de foame si cine de sete, cine de furtuna si cine de ciuma, cine prin strangulare si cine prin omorarea cu pietre, cine se va odini si cine va hoinari, cine va trai in pace si cine va fi hartuit, cine se va bucura de liniste si cine va suferi, cine va saraci si cine se va imbogati, cine va fi rusinat si cine va fi laudat.

C. Dar cainta, rugaciunea si actele de caritate indeparteaza verdictul nefavorabil. Caci numele Tau iti poarta lauda : greu de maniat si usor de imbunat, caci tu nu doresti moartea celui ce merita sa moara, ci sa se intoarca de la calea sa si sa traiasca. Pana in ziua mortii sale il astepti, daca se va cai, il vei accepta de indata.

D. Adevarat este ca Tu esti Creatorul  lor si Tu le cunosti inclinarea, caci ei sunt carne si sange. Omul din praf vine si soarta sa este inapoi in praf, cu riscul vietii sale isi castiga painea, el se aseamana cu un ciob de sticla sparta, cu iarba uscata, cu o floare ce vestejeste, cu o umbra trecatoare, un nor ce se imprastie, o suflare de vant, un vis trecator.

Dar Tu esti  Regele, Dumnezeul cel  Viu si Indurator.  Nu exista nici un timp fixat al anilor tai nici sfarsit lungimii zilelor Tale. E imposibil de estimat numarul carurilor angelice ale Numelui Tau sau de elucidat enigma Numelui Tau. Numele Tau este demn de Tine iar tu esti demn de Numele Tau, si ti-ai pus Numele Tau in numele nostru.

U’netaneh tokef, ( Sa proclamam maretia) este una din rugaciunile cele mai rascolitoare din liturgia De Rosh Hashana si Yom Kipur si o opera poetica geniala de valoare universala.
Este atribuita rabinului Amnon din Mainz din secolul XI,  povestea caruia o citesc in fiecare an cu groaza si aversiune asteptand ca sunetul sofarului sa anunte sfarsitul postului. Potrivit legendei, rabinul Amnon a fost constrans de episcopul din Mainz sa se converteasca la catolicism. Rabinul a cerut intai sa se amane momentul deciziei cu 3 zile, si-a regretat imediat slabiciunea si s-a autopedepsit taindu-si limba. Adus in fata episcopului, a refuzat sa se converteasca, la care i s-au amputat mainile si picioarele. In cateva zile a murit ca martir. Educatia mea nu m-a pregatit sa apreciez martiriul.
M-am simtit cu atat mai mult usurata cand am aflat ca acest rabin nu a existat, iar textul apartine probabil poetului Yannai din secolul V. Exista indicii ca rugaciunea nu este o compozitie unitara ci formata din juxtapunerea a doua sau mai multe parti.