La Timisoara s-au decernat in decembrie 2010 premiile de excelenta pentru literatura. Premiul pentru poezie a revenit scriitorului Eugen Dorcescu.
De la Julia H. Kakucs
De la Julia H. Kakucs
O arhiamintire
de Eugen Dorcescu
Era o zi senina, ca acum
(Tu, chintesenta-a zilelor senine !).
Se destramau padurile de fum
Īn urma, pe cetoasele coline.
Calatoream, de mult, catre apus
Cānd drumul m-a adus īntr-o cāmpie
Greu adāncita-n umbra viorie
A codrilor ce-o strajuiau de sus.
Si te-am zarit. Departe, īn amurg,
Fixai curbura unui spatiu care
Īnainta treptat īn īnserare
Cu soarele si neclintitul burg.
Stateai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit
Acolo chiar, pe dalele curbate,
Si am ramas cu tine īn cetate,
Si cred ca tot acolo am murit...
Uitasem totul: codrii, lungul drum,
Cetatea, podul, gustul gurii tale...
Si brusc, mi le-am reamintit acum,
Cānd mi-ai zāmbit ca si atunci, pe dale.
de Eugen Dorcescu
Era o zi senina, ca acum
(Tu, chintesenta-a zilelor senine !).
Se destramau padurile de fum
Īn urma, pe cetoasele coline.
Calatoream, de mult, catre apus
Cānd drumul m-a adus īntr-o cāmpie
Greu adāncita-n umbra viorie
A codrilor ce-o strajuiau de sus.
Si te-am zarit. Departe, īn amurg,
Fixai curbura unui spatiu care
Īnainta treptat īn īnserare
Cu soarele si neclintitul burg.
Stateai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit
Acolo chiar, pe dalele curbate,
Si am ramas cu tine īn cetate,
Si cred ca tot acolo am murit...
Uitasem totul: codrii, lungul drum,
Cetatea, podul, gustul gurii tale...
Si brusc, mi le-am reamintit acum,
Cānd mi-ai zāmbit ca si atunci, pe dale.