back to HOME page
Cioara

de George Topârceanu

Câmpul alb, ca un cearsaf,
Pâna-n zari se desfasoara...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioara,

Nemiscata-n vârf de par
Ca o acvila pe-un soclu,
Oachesa ca un hornar
Si macabra ca un cioclu;

Neagra ca un as de pica,
Sub nemarginitul cer;
Singuratica si mica
Cât o boaba de piper;

Gârbova ca o festila
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutra imobila
De harap cu nasul mare,

Dar sinistra si pârlita
De la coada pâna-n plisc,
Ca o pajura trasnita
Într-un vârf de obelisc;

Încrustata-n atmosfera
Ca un ou de ciocolata;
Amarâta si stinghera
Ca o pruna afumata;

Cu alura interlopa
Ca un muzicant în frac,
Cuvioasa ca un popa
Si smolita ca un drac;

Demna, ca un om celebru;
Mistica si fara chef
Ca un basorelief
De pe-un monument funebru;

Incomoda-n soare, ca
Un gunoi în ochi; nefasta
Ca un chibit ce-ti sta-n coasta
La un joc de bacara;
Suspendata ca o nota
Pe un portativ gigant;
Sluta, ca o hotentota
Parasita de amant.

Mica-n mijlocul naturii
Ca un fir de praf de pusca;
Neagra cum e cerul gurii
La un câine care musca.

Crunta ca o vînataie
Cauzata-n match de box;
Ca un bulgare de cox
Care-a stat o noapte-n ploaie;

Resemnata, ca-n vitrina
O reclama pentru vulg,
Si usoara ca un fulg
De funingine-n lumina;
Trista ca un crep de doliu
În vazduhul diafan, -
Ca un punct aerian
Pe-al zapezii alb orgoliu;

Stranie ca un ponos
Al privelistei de creta;
Solitara si cocheta
Ca un cuc de abanos;

Neagra ca o musca-n lapte,
Si fantastica-n contur,
Ca un miez adânc de noapte
Cu lumina împrejur;

Fina ca o acadea
De titei topit la soare;
Prinsa-n falduri de ninsoare
Ca un fiong de catifea;

Ireala, ca un duh
Cu penajul ei feeric, -
Ca o cupa de-ntuneric
Rasturnata în vazduh;

Grava ca o rugaciune
Si posomorâta ca o
Figurina de carbune
Cu nuante de cacao;

Tragica, ca o emblema
A obstescului sfârsit;
Sumbra ca o anatema
Aruncata-n infinit;

Muta-n linistea câmpiei
Ca un bloc de piatra arsa,
Ca un ghem de bezna toarsa
Din fuiorul vesniciei, -

Atârnând de bolta goala
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin plângând, sa suga smoala;

Piaza-rea, ca un blestem
Azvârlit asa-ntr-o doara
Creatorului suprem, -
Si banala... ca o cioara!
De la Topârceanu la Anath
sa nu ne fie cu pacat
tuciuria pasare cu cioc subtire
caraie fara oprire...

Dar a noastra mai ochioasa,
mai chipesa, un pic mai grasa,
rontaie crocanta bucatica
de matza - sa nu-i purtati pica!

Yidele din Timisoara, mic si mare,
Hai de Pesach la serbare
gefilte fish, galuste multe,
in belsug si libertate!

Getta
Anath Hanit