|
|
|
|
|
|
|
Toamna
De George Bacovia
Rasuna din margini de targ
Un bangat puternic de arma;
E toamna... metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.
S-aude si-un clopot de scoala,
E vant, si-i pustiu, dimineata;
Hartii si cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n varteje, pe-o piata.
Se uita in zari catedrala,
Cu turnu-i sever si trufas;
Gradina orasului plange,
Si-arunca frunzisu-n oras.
Si vine,ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarma,
E toamna... metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.
Afara-i toamna
De Mihai Eminescu
Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si într-un ceas gândesti la viata toata.
Pierzându-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata ;
Dar si mai bine-i, când afara-i zloata.
Sa stai visând la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceata creste rânduri, rânduri;
Deodat’ aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subtiri si reci mi-acopar ochii.
De George Bacovia
Rasuna din margini de targ
Un bangat puternic de arma;
E toamna... metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.
S-aude si-un clopot de scoala,
E vant, si-i pustiu, dimineata;
Hartii si cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n varteje, pe-o piata.
Se uita in zari catedrala,
Cu turnu-i sever si trufas;
Gradina orasului plange,
Si-arunca frunzisu-n oras.
Si vine,ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarma,
E toamna... metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.
Afara-i toamna
De Mihai Eminescu
Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si într-un ceas gândesti la viata toata.
Pierzându-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata ;
Dar si mai bine-i, când afara-i zloata.
Sa stai visând la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceata creste rânduri, rânduri;
Deodat’ aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subtiri si reci mi-acopar ochii.
Cu toamna in odaie
De Ion Minulescu
Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie...
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie,
Ca-mi aduce o cutie cu Capstan
Si tigari de foi din Rotterdam...
Am privit in jurul meu si-n mine :
Soba rece,
Pipa rece,
Mana rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece?
Daca pleaca, cine stie cand mai vine?
Daca-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urma oara-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame...”
Si femeia cu privirea fumurie
A intrat suspecta si umila
Ca o mincinoasa profetie
De Sibila...
A intrat...
Si-odaia mea-ntr-o clipa
S-a incalzit ca un cuptor de paine
Numai cu spirala unui fum de pipa
Si cu sarutarea Toamnei, care maine
O sa moara... vai!...
Bolnava de gripa...
Emotie de toamna
De Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pâna la nori,
ca ai sa te ascunzi într-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
într-o dragoste mare.
De Ion Minulescu
Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie...
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie,
Ca-mi aduce o cutie cu Capstan
Si tigari de foi din Rotterdam...
Am privit in jurul meu si-n mine :
Soba rece,
Pipa rece,
Mana rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece?
Daca pleaca, cine stie cand mai vine?
Daca-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urma oara-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame...”
Si femeia cu privirea fumurie
A intrat suspecta si umila
Ca o mincinoasa profetie
De Sibila...
A intrat...
Si-odaia mea-ntr-o clipa
S-a incalzit ca un cuptor de paine
Numai cu spirala unui fum de pipa
Si cu sarutarea Toamnei, care maine
O sa moara... vai!...
Bolnava de gripa...
Emotie de toamna
De Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pâna la nori,
ca ai sa te ascunzi într-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
într-o dragoste mare.
Poezii de toamna cu fotografii de Michael Schwartz