Näscut la 8 Ianuarie 1920 la Deva, Matei Gall atinge o vârstä înaintatä in plinä activitate scriitoriceascä.
Dupä clasele elementare si primele clase de liceu devine elev al Liceului Comercial Israelit din Timisoara. In cadrul liceului a întâlnit personalitäti ca profesorii Déznai Viktor sau Anavi Ádám, ca si alti intelectuali locali.
Se intoarce la Deva dupä terminarea liceului in anul 1938, anul când a venit la putere primul guvern de extremä dreapta, Goga-Cuza, care deschide cu prima lege antisemitä epoca de persecutare si nimicirea partialä a evreilor din România. M. Gall e “practicant”, de fapt muncitor tesätor intr-una din marile combinate textile din Lugoj unde in atmosfera de pregätire a celui de al doilea räzboi mondial , a crizei economice si a antisemitismului in crestere se aliazä miscäriior de stânga si încearcä sä organizeze o grevä, nereusitä, care are drept urmare concedierea lui din uzinä.
La sfârsitul anului 1940 e arestat la Deva si ulterior condamnat de Tribunalul Militar din Timisoara la 4 ani detentiune pentru activitate politicä interzisä. In acest fel ajunge în închisoarea centralä pentru detinuti politici la Caransebes, unde întâlneste pe viitorii conduätori ai României din perioada zis socialistä.
In septembrie 1942, dupä prima perioada cea mai cruntä a Holocaustului din România se porneste a doau fazä de lichidare totalä a evreilor incä în viatä din toate provinciile tärii; Matei Gall face parte din primul transport de cca 1000 de evrei care urmeazä sä deschidä deportarea celor cca 350.000 de evrei spre lagärele de gazare aflate pe teritoriul Poloniei.
Ajunge in lagärul Vapniarca , considerat ca unul dintre lagärele mortii din Transnistria, în momentul in care guvernul român si-a schimbat atitudinea in privinta nimicirii tuturor evreilor; in acest fel acest prim transport nu e trimis mai departe spre Belzec, dar nici alte transporturi din România nu vor mai avea loc. In anul petrecut aici Gall a adunat o foarte bogatä experientä a modului de supravietuire a unui întreg colectiv datoritä solidaritätii celor internati.
In noiembrie 1943 când trupele sovietice s-au apropian de Vapniarca lagärul e dizolvat si internatii repartizati in diferite alte lagäre, închisori sau ghetouri din Transnistria. In acest fel ajunge Matei Gall în inchisoarea din localitatea Râbnita de pe malul Nistrului tot în Transnistria..
Dupä clasele elementare si primele clase de liceu devine elev al Liceului Comercial Israelit din Timisoara. In cadrul liceului a întâlnit personalitäti ca profesorii Déznai Viktor sau Anavi Ádám, ca si alti intelectuali locali.
Se intoarce la Deva dupä terminarea liceului in anul 1938, anul când a venit la putere primul guvern de extremä dreapta, Goga-Cuza, care deschide cu prima lege antisemitä epoca de persecutare si nimicirea partialä a evreilor din România. M. Gall e “practicant”, de fapt muncitor tesätor intr-una din marile combinate textile din Lugoj unde in atmosfera de pregätire a celui de al doilea räzboi mondial , a crizei economice si a antisemitismului in crestere se aliazä miscäriior de stânga si încearcä sä organizeze o grevä, nereusitä, care are drept urmare concedierea lui din uzinä.
La sfârsitul anului 1940 e arestat la Deva si ulterior condamnat de Tribunalul Militar din Timisoara la 4 ani detentiune pentru activitate politicä interzisä. In acest fel ajunge în închisoarea centralä pentru detinuti politici la Caransebes, unde întâlneste pe viitorii conduätori ai României din perioada zis socialistä.
In septembrie 1942, dupä prima perioada cea mai cruntä a Holocaustului din România se porneste a doau fazä de lichidare totalä a evreilor incä în viatä din toate provinciile tärii; Matei Gall face parte din primul transport de cca 1000 de evrei care urmeazä sä deschidä deportarea celor cca 350.000 de evrei spre lagärele de gazare aflate pe teritoriul Poloniei.
Ajunge in lagärul Vapniarca , considerat ca unul dintre lagärele mortii din Transnistria, în momentul in care guvernul român si-a schimbat atitudinea in privinta nimicirii tuturor evreilor; in acest fel acest prim transport nu e trimis mai departe spre Belzec, dar nici alte transporturi din România nu vor mai avea loc. In anul petrecut aici Gall a adunat o foarte bogatä experientä a modului de supravietuire a unui întreg colectiv datoritä solidaritätii celor internati.
In noiembrie 1943 când trupele sovietice s-au apropian de Vapniarca lagärul e dizolvat si internatii repartizati in diferite alte lagäre, închisori sau ghetouri din Transnistria. In acest fel ajunge Matei Gall în inchisoarea din localitatea Râbnita de pe malul Nistrului tot în Transnistria..
Când trupele sovietice s-au apropiat si de acest punct, in noaptea de 19-20 martie 1944 are loc un masacru la închisoarea Râbnita pe care Matei îl supravietueste împreunä cu alti doi tovaräsi ai säi.. Apoi cu ajutorul unor ofiteri, subofiteri si soldati români reuseste sä se întoarcä in tarä si sä träiascä in ilegalitate in diferite oras,e dar in special la Bucuresti. Prin intermediul organizatiilor evreiesti e trecut sub nume schimbat ca pasager pe lista cälätorilor de pe vasul “Mercufe” care a fost scufundat in Marea Neagrä. Gall scapä cäci intuind un nou pericol nu s-a imbarcat.
Pânä la 23 August duce o viatä plinä de zbucium, de cruntä urmärire , de pericole pe care le-a crezut trecute.
Dupä 23 August se reîntoarce la familia sa din Deva care dupä „nationalizarea“ magazinului e în cäutarea unei noi existente si in acest fel se stabilesc la Cluj, unde Matei incepe sä lucreze in cadrul presei locale.
In 1949 e numit functionar la Ministerul de Externe, unde isi incepe activitatea exact in ziua in care a condus pärintii säi la Constanta de unde au emigrat spre Israel ca sä fie împreunä cu cele douä surori si familiile lor plecate incä din anii ’30 spre Palestina ca si cu sora care träia in Italia. O a patra sorä a lui Matei, cäsätoritä cu un cetätean maghiar la Budapesta a fost deportatä si ucisä in ultimele säptämâni ale räzboiului la granita Austriei.
Incä in anii muncii sale la Ministerul de Exrterne si-a început Matei activitatea sa scriitoriceascä, încercând în primul säu volum sä redea caracterul ucigas al fascismului.Titlul acestei primei cärti este redarea realitätii träite de el: “Masacrul”. Volumul a apärut la Editura de Stat din Bucuresti -ESPLA-în care aläturi de experienta de viatä cumulatä la Vapniarca, redä sub o formä de roman îngrozitoarea noapte a masacrului si felul in care, ca printr-o minune, s-a salvat. Cartea a apärut si in traducere maghiarä, germanä si ucraineanä.
Scurtä vreme dupä aparitia acelui prim volum s-a pornit impotriva lui o anchetä, acuzat fiind cä supravietuirea masacrului s-ar datora relatiilor pe care le-ar fi avut cu comandantul SS al echipei de ucigasi kalmâni care a comis masacrul.
In lucrärile sale ulterioare Matei Gall subliniazä cä considerä aceasta anchetä drept o a doua încercare de executie de cätre proprii säi tovaräsi cu care a stat împreunä la inchisoare si lagär.
Consecinta anchetei este mutarea sa din Minister. Devine colaborator al Agentiei de Presä Agerpres unde lucreazä pânä in 1964 când a depus cererea de emigrare.
Emigrarea are loc abia in 1969, când a împlinit aproape vârsta de 50 de ani. Ramâne în Israel pânä dupä moartea pärintilor säi dupä care, la sfârsitul lui 1973, se stabileste in Germania .
Pânä la evenimentele din 1989-1990 a scris doar ocazional, doar la Budapesta în cadrul Insitutului Soros a realizat un imens inteviu care a fost publicat partial in publicatia “Mozgo Világ” - Lumea in Miscare- in anul 1989.
Doar dupä aceasta datä s-a apucat iaräsi sä scrie si prima si importanta sa lucrare e volumul “Eclipsa”, publicatä la Bucuresti in 1997. Volumul reia, de data aceasta in conditiile absolutei libertäti de exprimar,e analiza anilor tineretii sale ca de pildä aderarea sa la miscarea ilegalä, apoi redä în amänunte cele träite atât la Caransebes, Vapniarca si Râbnita pânä la anchetarea sa de presupus “colaborator” al SS-lui. Partea a doua e o analizä profundä a greselilor comise sub dictatura socialistä. Publicat la editura “DU Style” din Bucuresti, volumul a apärut si in limba maghiarä, apoi in Germania sub titulul de “Finsternis” si fragmentar in renumita revistä francezä a lui Sartre “Les Temps Modernes”.
Urmätorul säu volum e dedicat renasterii Israelului.prin intermediul prietenului säu de tinerete care a emigrat incä din 1939 si care a parcurs un drum pur si simplu istoric; ajuns in Palestina in momentul inceperii celui de al doilea räzboi mondial, Fred, figura centralä a volumulu, vrea sä lupte impotriva nazismului, ajuge ilegal in Franta unde e arestat pentru trecerea ilegalä a frontierei si incarcerat la Montpellier. Eliberat cu conditia voluntariatului in Legiunea Sträinä, porneste spre front, dar nu ajunge sä lupte cäci Franta a capitulat. Ajunge in cazärmile Legiunii Sträine din Algeria unde timp de trei ani urmäreste räzboiul condus de puterile Axei fasciste împotriva aliatilor si Palestinei. Reintors în Tara Sfântä devine soldat al Brigäzii Evreiesti, luptä pe fromtul italian, participä la înfrângerea fortelor germane. Dupä sfârsitul marelui räzboi ca soldat cu numärul 6064 al Zahalului cade eroic la data 10 iulie 1948 în Räzboiul de Independentä a Israelului pe frontul din Galileia.
Cartea , un roman bazat pe documente istorice ca si “Jurnalul” läsat de Fred a apärut exact in cea de a 60 aniversare a renasterii Israelului, în limba românä la editura Hasefer din Bucuresti si editura Duna din Budapesta in maghiarä.
In 2009 Matei Gall a publicat unele dintre “povestirile” si eseurile sale scrise pe vremuri pentru sertar într-un volum întitulat “Vräbiile” care cuprinde între altelele si câteva portrete si întâmpläri ale holocaustului din tarä, la editura “Paideia”din Bucuresti.
Spre sfârsitul anului trecut i-a apärut un volum de interviu la o editurä din Bistrita in care analizezaä in amänunte conditiile de pregätire a planului de lichidare a evreimii din tarä, face unele aprecieri istorice privind rädäcinile antisemitismului din România, redând si unele date incä nepublicate despre masacrul de la Râbnita.
În prezent lucreazä la un nou si mare studiu in care va analiza fenomenele acute ale omenirii, dar in special felul in care religiile monoteiste principale care isi au rädäcinile in iudaism au devenit in mod inexplicabil, din punct de vedere logic, dusmani ai evreilor. Paralel analizeazä nenumäratele încercäri, unele reusite, altele curmate din rädäcini, de revenirea la iudaism sau de iudaizare a unor popoare . In acest fel va analiza de pildä trecerea la iudaism a kazarilor din secolul al 8-lea ca si nasterea “sabatienilor”, a sectei iudaizante näscutä in cadrul aristocratiei maghiare din Ardeal din secolele 16 si 17 si care apoi în conditiile liberalismului de la sfârsitul secolului 19 din Ungaria s-au incadat total in cadrul religiei iudaice. In 1944 unii dintre sabatieni au fost deportati la Auschwitz iar câtiva supravietuitori au emigrat in Israel. O aventurä istoricä unicä pe plan mondial..
Pânä la 23 August duce o viatä plinä de zbucium, de cruntä urmärire , de pericole pe care le-a crezut trecute.
Dupä 23 August se reîntoarce la familia sa din Deva care dupä „nationalizarea“ magazinului e în cäutarea unei noi existente si in acest fel se stabilesc la Cluj, unde Matei incepe sä lucreze in cadrul presei locale.
In 1949 e numit functionar la Ministerul de Externe, unde isi incepe activitatea exact in ziua in care a condus pärintii säi la Constanta de unde au emigrat spre Israel ca sä fie împreunä cu cele douä surori si familiile lor plecate incä din anii ’30 spre Palestina ca si cu sora care träia in Italia. O a patra sorä a lui Matei, cäsätoritä cu un cetätean maghiar la Budapesta a fost deportatä si ucisä in ultimele säptämâni ale räzboiului la granita Austriei.
Incä in anii muncii sale la Ministerul de Exrterne si-a început Matei activitatea sa scriitoriceascä, încercând în primul säu volum sä redea caracterul ucigas al fascismului.Titlul acestei primei cärti este redarea realitätii träite de el: “Masacrul”. Volumul a apärut la Editura de Stat din Bucuresti -ESPLA-în care aläturi de experienta de viatä cumulatä la Vapniarca, redä sub o formä de roman îngrozitoarea noapte a masacrului si felul in care, ca printr-o minune, s-a salvat. Cartea a apärut si in traducere maghiarä, germanä si ucraineanä.
Scurtä vreme dupä aparitia acelui prim volum s-a pornit impotriva lui o anchetä, acuzat fiind cä supravietuirea masacrului s-ar datora relatiilor pe care le-ar fi avut cu comandantul SS al echipei de ucigasi kalmâni care a comis masacrul.
In lucrärile sale ulterioare Matei Gall subliniazä cä considerä aceasta anchetä drept o a doua încercare de executie de cätre proprii säi tovaräsi cu care a stat împreunä la inchisoare si lagär.
Consecinta anchetei este mutarea sa din Minister. Devine colaborator al Agentiei de Presä Agerpres unde lucreazä pânä in 1964 când a depus cererea de emigrare.
Emigrarea are loc abia in 1969, când a împlinit aproape vârsta de 50 de ani. Ramâne în Israel pânä dupä moartea pärintilor säi dupä care, la sfârsitul lui 1973, se stabileste in Germania .
Pânä la evenimentele din 1989-1990 a scris doar ocazional, doar la Budapesta în cadrul Insitutului Soros a realizat un imens inteviu care a fost publicat partial in publicatia “Mozgo Világ” - Lumea in Miscare- in anul 1989.
Doar dupä aceasta datä s-a apucat iaräsi sä scrie si prima si importanta sa lucrare e volumul “Eclipsa”, publicatä la Bucuresti in 1997. Volumul reia, de data aceasta in conditiile absolutei libertäti de exprimar,e analiza anilor tineretii sale ca de pildä aderarea sa la miscarea ilegalä, apoi redä în amänunte cele träite atât la Caransebes, Vapniarca si Râbnita pânä la anchetarea sa de presupus “colaborator” al SS-lui. Partea a doua e o analizä profundä a greselilor comise sub dictatura socialistä. Publicat la editura “DU Style” din Bucuresti, volumul a apärut si in limba maghiarä, apoi in Germania sub titulul de “Finsternis” si fragmentar in renumita revistä francezä a lui Sartre “Les Temps Modernes”.
Urmätorul säu volum e dedicat renasterii Israelului.prin intermediul prietenului säu de tinerete care a emigrat incä din 1939 si care a parcurs un drum pur si simplu istoric; ajuns in Palestina in momentul inceperii celui de al doilea räzboi mondial, Fred, figura centralä a volumulu, vrea sä lupte impotriva nazismului, ajuge ilegal in Franta unde e arestat pentru trecerea ilegalä a frontierei si incarcerat la Montpellier. Eliberat cu conditia voluntariatului in Legiunea Sträinä, porneste spre front, dar nu ajunge sä lupte cäci Franta a capitulat. Ajunge in cazärmile Legiunii Sträine din Algeria unde timp de trei ani urmäreste räzboiul condus de puterile Axei fasciste împotriva aliatilor si Palestinei. Reintors în Tara Sfântä devine soldat al Brigäzii Evreiesti, luptä pe fromtul italian, participä la înfrângerea fortelor germane. Dupä sfârsitul marelui räzboi ca soldat cu numärul 6064 al Zahalului cade eroic la data 10 iulie 1948 în Räzboiul de Independentä a Israelului pe frontul din Galileia.
Cartea , un roman bazat pe documente istorice ca si “Jurnalul” läsat de Fred a apärut exact in cea de a 60 aniversare a renasterii Israelului, în limba românä la editura Hasefer din Bucuresti si editura Duna din Budapesta in maghiarä.
In 2009 Matei Gall a publicat unele dintre “povestirile” si eseurile sale scrise pe vremuri pentru sertar într-un volum întitulat “Vräbiile” care cuprinde între altelele si câteva portrete si întâmpläri ale holocaustului din tarä, la editura “Paideia”din Bucuresti.
Spre sfârsitul anului trecut i-a apärut un volum de interviu la o editurä din Bistrita in care analizezaä in amänunte conditiile de pregätire a planului de lichidare a evreimii din tarä, face unele aprecieri istorice privind rädäcinile antisemitismului din România, redând si unele date incä nepublicate despre masacrul de la Râbnita.
În prezent lucreazä la un nou si mare studiu in care va analiza fenomenele acute ale omenirii, dar in special felul in care religiile monoteiste principale care isi au rädäcinile in iudaism au devenit in mod inexplicabil, din punct de vedere logic, dusmani ai evreilor. Paralel analizeazä nenumäratele încercäri, unele reusite, altele curmate din rädäcini, de revenirea la iudaism sau de iudaizare a unor popoare . In acest fel va analiza de pildä trecerea la iudaism a kazarilor din secolul al 8-lea ca si nasterea “sabatienilor”, a sectei iudaizante näscutä in cadrul aristocratiei maghiare din Ardeal din secolele 16 si 17 si care apoi în conditiile liberalismului de la sfârsitul secolului 19 din Ungaria s-au incadat total in cadrul religiei iudaice. In 1944 unii dintre sabatieni au fost deportati la Auschwitz iar câtiva supravietuitori au emigrat in Israel. O aventurä istoricä unicä pe plan mondial..
Matei Gall Implineste 90 de ani
