Mens sana in corpore sano

Doresc sa evoc cateva din activitatile sportive ale elevilor Liceului Izraelit, cu mare parere de rau fara colaborarea pretioasa a regretatului Erdos Feri, si cele culturale de la Liceul Israelit, raspunzand apelului lui Schatteles Tibi.

Doresc sa introduc si aspectul sportiv pentru a elimina impresia de unilateralitate si a dovedi ca elevii izraeliti s-au evidentiat si in acest domeniu, urmand deviza lui Hipocrate, Minte sanatoasa in corp sanatos.

in anul 1940 am devenit elev la Liceul Izraelit in Timisoara, localizat central, intr-o cladire respectabila cu sala de gimnastica bine inzestrata. Am fost evacuati din cauza razboiului, iar aceasta dislocare timp de 5 ani a lasat o lacuna in dezvoltarea generatiei noastre.

Conducerea liceului a facut mari eforturi sa compenseze lipsa unei educatii sportive timp de 5 ani si in acest scop a fost invitata ca profesoara de sport Angelica Rozeanu, fosta campioana mondiala de sase ori la tenis de masa si premiata de 18 ori la diferite concursuri internationale. Dinsa a fost declarata cea ma buna jucatoare de tenis de masa din lume.

http://en.wikipedia.org/wiki/Angelica_Rozeanu

Nascuta in anul 1921, a decedat la Haifa in 2006. Nu am uitat-o: si azi o vad sezind pe fotoliu crosetind si indrumind jucatorii in sala de gimnastica.

Tinerii inzestrati cu reflexe rapide au cistigat din experienta deosebita a acestei sportive - insa anii pierduti si-au lasat urmele, asa ca efortul investit n-a produs jucatori de performanta.

In oras exista si o sala de scrima sub conducerea lui Pellegrini. Am incercat si eu acest sport, insa anii pierduti si reflexe insuficiente si-au pus pecetea. Ziarul “Sportul popular” a publicat rezultatul nostru: zero puncte.

Echipa de fotbal a liceului a participat la concursurile anuale interscolare. Avind un singur jucator bun, pe Taub Jancsi, rezultatele au fost dezastruoase. Se auzeau strigate din tribuna – Liceul Izraelit sa se prezinte cu 11 Taubi! Incident care imi aminteste dictonul invatat pe vremuri: “Dificile est satiram non scribere”(Juvenal).”E greu sa nu scrii satire”.

O alta posibilitate de a se evidentia ca sportiv era obtinerea insignei de polisportiv prin participarea la cinci probe: saritura in inaltime, lungime, cursa de 100 de metri, inot 100 m si tragere la tinta cu limite bine stabilite pentru fiecare sport in parte. Spre marea mea mirare am reusit sa obtin acest titlu.

In anul 1947 m-am dedicat canotajului, care cu exceptia boxului este considerat sportul cel mai greu. Am participat la o gama de concursuri : incepatori, juniori, regional, inter-orase si concursul anual la Campionatul national pe lacul Snagov .

Concursurile sint stabilite pe 2000 m – efort aproximativ de 6 minute ca durata. Eram cintariti inainte si dupa concurs: daca n-ai pierdut 1 kg in aceste minute prin transpiratie din cauza efortului, era pacat de osteneala.

In cadrul cunoscutului grup “Elöre”, clubul sportiv al evreilor, am reusit sa cistigam la toata seria de concursuri, inclusiv titlul de campioni nationali pe anul 1949 la 8+1.

Echipa cistigatoare, Snagov, 1949	Campioni Regionali
	Campioni Juniori
	Campioni Seniori

Dupa cistigarea concursului, echipa sta in picioare cu vislele in mina. Enumar participantii: Fenyo (antrenor si cirmaci), Popper, Hirschl, Weisz, Mandel, Gero, Feigenbaum , Pollak , Rona. Cu totii evrei spre marea bucurie a grupelor etnice participante. Tatal meu putea fi gasit zilnic dupa-masa la cinematograf sa-si vada fiul in jurnal in cadrul evenimentelor de la Snagov.

Am avut parte de dascali deosebiti la Liceul Izraelit. Sunt recunoscator pana astazi fostului meu profesor de latina si cultura greco-romana, Profesorul Hauben, cu care relatiile au continuat si in Israel chiar dupa numirea lui ca profesor universitar la Universitatea din Tel-Aviv in cadrul catedrei de limbi clasice. De la el am asimilat si numeroase citate celebre care mi-au servit ca principii si ghid in viata.

Prof. Friedrich Hauben			Prof. Deznai Victor
G. Gero	G. Schlosser	L. Borgida		D. Kohn	A. Pollak

Dascalii si elevii care au participat la cursul special al Prof. Deznai

Raposatul dr. Borgida Laci a lansat idea de a ne adresa Prof. Deznai sa ne ofere in cadrul unor ore particulare cursuri cu teme din domeniul culturii generale. Cinci elevi, cei de pe fotografiile de mai sus, ne-am adresat profesorului cu propunerea noastra. Nici dinsul, nici noi nu am auzit vreodata de asemenea intruniri.

Ne-a primit cu zimbetul lui specific si timp de un an, o data pe saptamina ne-am prezentat la dinsul. Subiectele nu erau planificate: totul a decurs prin decizie spontana. Unul din noi a propus un subiect care il interesa, iar dinsul ne tinea o prelegere complexa, structurata si documentata, ca si cum numai de subiectul respectiv s-ar fi ocupat in trecutul apropiat.

Astfel am ascultat prelegeri de economie politica, arhitectura, literatura clasica si moderna, arte , etc.

Ar fi multe de povestit despre subiectele abordate. Ma marginesc sa numesc firul rosu, ideea purtatoare a acestor cursuri: “Ars longa vita brevis”- aforismul lui Hipocrate, preluat de Seneca (arta e de durata, viata scurta).

Piramidele exista de 5000 de ani, constructorii au ramas necunoscuti, dar monumentele raman. Beethoven, Chopin, Verdi, Puccini nu mai exista, dar muzica lor e nemuritoare. Leonardo da Vinci, Michelangelo si alte sute de artisti pictori , sculptori au disparut de mult, dar nu si operele lor. Discursul lui Cicero contra terorismului lui Catilina e actual si in zilele noastre.”Et quos ferum trucidari oportebat eos ego nondem voce vulnero”(cei care ar trebui sa fie ucisi prin fier eu nu ii ranesc nici prin cuvinte).

Dante a descris Infernul inspirindu-se din lumea inconjuratoare. Cind a vrut sa treaca la descrierea unei lumi frumoase si-a dat seama ca lumea noastra nu reprezinta un subiect de inspiratie (Schopenhauer). Democratia se caracterizeaza prin acceptarea mediocritatii si ura fata de celebritati.(Will Durant –“Eroii gindirii”). Actorul bun paraseste toata persoana si sentimentele proprii si isi ataseaza eul unei persoane din vis (Shakespeare).

Am incercat sa redau atmosfera, subiectele si bogatia de informatii pe care profesorul Deznai ni le-a oferit, citand dictoane invatate de la profesorul Hauben, care mi-au ramas in memorie si suflet peste 60 de ani.

Si pentru a ramane in tema, ma vedeti pe o fotografie cu sotia mea stind linga statuia lui Ovidiu in Constanta, vechiul Tomis, locul unde a fost exilat si unde a murit.

Pe piedestalul statuii putem citi epitaful pe care si l-a scris “At tibi qui transis ne sit grave quis quis amasti dicere: Nasonis molliter ossa cubent”.

Si tie trecatorule daca ai iubit vreodata sa nu-ti cada greu de a spune :”oasele lui Ovidiu Naso sa zaca in pace”

Dr.Gerö György

Multumesc pentru colaborarea pretioasa a ginerelui meu ing. Barash Silviu, a sotiei Irina si fiicei mele Marianne.