Amintiri despre Prof. Bernhard Rothenstein Aprilie 2009
L-am cunoscut pe Bernhard din anii 1940 cand din cauza legilor antisemite am fost amandoi exclusi din liceul de stat C. D. Loga din Timisoara si am ajuns impreuna la Liceul Izraelit.
El a fost in clasa 7a iar eu in a 5a, dar dupa ce cladirea liceului a fost rechizitionata pentru armata germana, conditiile in localurile unde am fost gazduiti erau de asa natura ca intrarea in clasa 5a era prin sala clasei 7a, deci elevii celor doua clase se cunosteau bine si s-au legat prietenii de lunga durata.
Bernhard s-a evidentiat de la inceput ca un elev stralucit, dar mai ales in domeniul stiintific: matematica, fizica. Asa s-a intamplat ca in anul urmator cand profesoara noastra de matematica (regretata M. Neumann) a constatat ca elevii clasei mele au mari lipsuri in pregatire, l-a rugat pe Bernhard sa ne tina un curs de trigonometrie.
Atunci am descoperit talentele deosebite ale lui Bernhard care ne-a tinut un curs stralucit. Ne-a impresionat atat de mult modul sistematic si foarte clar in care ne-a expus teoria si ne-a indrumat in exercitiile importante pentru asimilarea materialului, incat ne-au ramas intiparite in memorie formulele scrise pe tabla cu litere ca niste perle. Asa ca am invatat de la el nu numai trigonometrie, dar si mod de prezentare.
Eu personal ii datorez mult pentru ca de atunci am ramas iubitor al matematicii si al gandirii logice.
Dar Bernhard nu s-a multumit cu activitatea educativa in matematica. In perioada prigoanei antisemite, cand am fost exclusi din toate activitatile culturale publice, Bernhard a fost printre cei care s-au ocupat de implantarea culturii in mintile si sufletele tineretului. A fost unul din principalii participanti in activitatea Cercului Cultural al liceului introducandu-ne in literatura moderna romana, europeana si americana. El ne-a povestit despre Brecht, Toller si Capek, el ne-a declamat versurile lui Arghezi si Minulescu. Pentru cei mai apropiati, a organizat in casa familiei Rothenstein auditii muzicale la care au participat tinerele talente de atunci : Stefan Romascanu, Nuni Russo si Gheorghe Kurtag.
In toamna anului 1944, dupa eliberarea Romaniei de sub ocupatia germana, ne-am reprimit drepturile la invatamant si ne-am prezentat amandoi la examenul de admitere la Politehnica din Timisoara care a fost atunci un examen foarte greu. Dar nu pentru Bernhard si fostii lui elevi - asa ca amandoi am devenit elevi ai acestei scoli pentru anii urmatori.
Calitatile lui Bernhard s-au evidentiat si la Politehnica, astfel dupa absolvire a fost printre cei pe care Politehnica i-a retinut sa devina cadre didactice.
El a ramas la catedra de fizica trecand treptat de la gradul de asistent la cel de profesor, bucurandu-se in toata perioada de respectul si simpatia studentilor. In acelasi timp a desfasurat si o activitate stiintifica remarcabila care s-a reflectat in numeroasele sale publicatii.
Dupa absolvire drumurile noastre s-au despartit, dar prietenia a ramas chiar si dupa ce distanta geografica dintre noi a ajuns la mii de kilometrii. Amandoi am folosit toate ocaziile sa ne revedem, macar pentru cateva ore si sa ne reluam conversatiile intrerupte - parca ieri…
Tomi Laszlo
L-am cunoscut pe Bernhard din anii 1940 cand din cauza legilor antisemite am fost amandoi exclusi din liceul de stat C. D. Loga din Timisoara si am ajuns impreuna la Liceul Izraelit.
El a fost in clasa 7a iar eu in a 5a, dar dupa ce cladirea liceului a fost rechizitionata pentru armata germana, conditiile in localurile unde am fost gazduiti erau de asa natura ca intrarea in clasa 5a era prin sala clasei 7a, deci elevii celor doua clase se cunosteau bine si s-au legat prietenii de lunga durata.
Bernhard s-a evidentiat de la inceput ca un elev stralucit, dar mai ales in domeniul stiintific: matematica, fizica. Asa s-a intamplat ca in anul urmator cand profesoara noastra de matematica (regretata M. Neumann) a constatat ca elevii clasei mele au mari lipsuri in pregatire, l-a rugat pe Bernhard sa ne tina un curs de trigonometrie.
Atunci am descoperit talentele deosebite ale lui Bernhard care ne-a tinut un curs stralucit. Ne-a impresionat atat de mult modul sistematic si foarte clar in care ne-a expus teoria si ne-a indrumat in exercitiile importante pentru asimilarea materialului, incat ne-au ramas intiparite in memorie formulele scrise pe tabla cu litere ca niste perle. Asa ca am invatat de la el nu numai trigonometrie, dar si mod de prezentare.
Eu personal ii datorez mult pentru ca de atunci am ramas iubitor al matematicii si al gandirii logice.
Dar Bernhard nu s-a multumit cu activitatea educativa in matematica. In perioada prigoanei antisemite, cand am fost exclusi din toate activitatile culturale publice, Bernhard a fost printre cei care s-au ocupat de implantarea culturii in mintile si sufletele tineretului. A fost unul din principalii participanti in activitatea Cercului Cultural al liceului introducandu-ne in literatura moderna romana, europeana si americana. El ne-a povestit despre Brecht, Toller si Capek, el ne-a declamat versurile lui Arghezi si Minulescu. Pentru cei mai apropiati, a organizat in casa familiei Rothenstein auditii muzicale la care au participat tinerele talente de atunci : Stefan Romascanu, Nuni Russo si Gheorghe Kurtag.
In toamna anului 1944, dupa eliberarea Romaniei de sub ocupatia germana, ne-am reprimit drepturile la invatamant si ne-am prezentat amandoi la examenul de admitere la Politehnica din Timisoara care a fost atunci un examen foarte greu. Dar nu pentru Bernhard si fostii lui elevi - asa ca amandoi am devenit elevi ai acestei scoli pentru anii urmatori.
Calitatile lui Bernhard s-au evidentiat si la Politehnica, astfel dupa absolvire a fost printre cei pe care Politehnica i-a retinut sa devina cadre didactice.
El a ramas la catedra de fizica trecand treptat de la gradul de asistent la cel de profesor, bucurandu-se in toata perioada de respectul si simpatia studentilor. In acelasi timp a desfasurat si o activitate stiintifica remarcabila care s-a reflectat in numeroasele sale publicatii.
Dupa absolvire drumurile noastre s-au despartit, dar prietenia a ramas chiar si dupa ce distanta geografica dintre noi a ajuns la mii de kilometrii. Amandoi am folosit toate ocaziile sa ne revedem, macar pentru cateva ore si sa ne reluam conversatiile intrerupte - parca ieri…
Tomi Laszlo
"...Rothenstein a fost pentru mine, pe departe, cel mai bun profesor pe care l-am avut la facultate.
M-am gandit des la el si n-am sa ma opresc nici acum. Acest om m-a impresionat enorm."
Andy Mannheim
M-am gandit des la el si n-am sa ma opresc nici acum. Acest om m-a impresionat enorm."
Andy Mannheim
