Gabriel Banat (nasc. Gabriel Hirsch) este unul dintre cei mai importanti muzicieni banateni al secolului XX. El s-a nascut la 23 sept. 1926 la Timisoara, unde tatal sau Dr. Alexandru Hirsch a fost medic. In anul 1932 a inceput studiul viorii cu prof. Rudolf Bayer, mai tarziu cu prof. Josef Brandeisz (1896-1978), renumit pedagog timisorean. Perioada interbelica a fost pentru orasul Timisoara o epoca de aur in domeniul muzicii: existau peste 20 de coruri, Societatea Filarmonica si-a reinceput activitate, orchestra simfonica municipala a concertat saptamanal, Societatea Amicii Muzicii, opera, Conservatorul Comunal, Sali private de concert si o serie de pedagogi si profesori au pregatit tineri ambitiosi pentru cariera de muzician. Profesorul Josef Brandeisz avea in vremea aceea trei elevi de vioara deosebiti, care o sa faca cariera internationala. Ziarele scriau de acesti copii minune, care au inceput sa dea concerte deja la o varsta frageda de 9-10 ani: Johanna Martzy, Stefan Romascanu si Gabriel Hirsch (Gabriel Banat). Despre acest renumit „trifolium" scriau toate ziarele locale in limba romana, germana si maghiara ( Timpul, Temesvarer Zeitung, Temesvári Hirlap, etc.). Cateva cronici au fost semnate chiar de renumitul critic timisorean Gabriel Sárkányi.
Pe programul concertului elevilor profesorului Brandeisz din 7 iunie 1936 figureaza si numele tanarului Gabriel Hirsch, acompaniat la pian de prof. Gabriele Dobrozemsky. El a interpretat un concert de Seitz (Schülerkonzert) si a absolvit la Conservatorul Comunal din Timisoara deja anul 5 de studii. Din perioada aceea avem chiar si o poza cu micutul Gabi Hirsch, tinand in maini vioara si stand langa profesorul Josef Brandeisz in fata pianului. Anul 1936 a fost foarte important pentru viitorul muzician. In 2 mai 1936 a avut loc la Timisoara concertul lui Béla Bartók (pian) si Eduard Zathureczky (vioara), la care a asistat cu mare atentie si Gabi Hirsch. Dupa acest concert, solistii impreuna cu elita muzicala timisoreana au fost invitati in casa mdeicului Dr. Alexandru Hirsch. Poza cu toata societatea stand la o masa mare, a fost publicata intr-un ziar timisorean. In coltul din dreapta il vedem si pe Gabriel Hirsch, stand cuminte langa tatal sau. Bineinteles ca el a fost rugat sa cante ceva la vioara. Eduard Zathureczky, care a fost si profesor la Academia de Muzica din Budapesta, a fost asa de entuziasmat, incat l-a luat ca elev. Gabi Hirsch va deveni asa un an mai tarziu (1937) cel mai tanar student al Academiei Franz Liszt din capitala Ungariei, unde va debuta in sala Jenö Hubay in anul 1938. La 14 ani a devenit solistul orchestrei simfonice din Budapesta. La aceasta varsta a castigat renumitul premiu Hubay. Avandu-se in vedere talentul lui extraordinar, a fost primit in scoala de maestri cu toata interdictia legilor rasiale si la varsta de 17 ani a obtinut diploma de maestru. In ciuda tineretii sale a ajuns solistul preferat al orchestrei simfonice din Budapesta.
In vremea aceea deja concerta sub numele de artist Gabriel Banat, facand prin aceasta totodata si o reclama extraordinara pentru splaiurile unde s-a nascut.
In vremea aceea deja concerta sub numele de artist Gabriel Banat, facand prin aceasta totodata si o reclama extraordinara pentru splaiurile unde s-a nascut.
In 1940 a dat un recital de vioara in sala de concerte a profesorului Leo Freund din Timisoara si critica era superba (din ziarul Timpul, 29 martie 1940): Un copil minune In sala de concerte a profesorului Leo Freund din localitate, un copil de 12 ani a dat un concert de violina. E vorba de micutul Gavril fiul dlui dr. Alexandru Hirsch din Timisoara, care intrece orice limita a virtuozitatii. Copilul acesta, un adevarat copil minune, stapaneste arcusul cu o indemanare stralucita. Pana acum Gavril Hirsch a terminat 6 clase de conservator, 2 clase pregatitoare si 2 ani la Facultatea de muzica din Budapesta, unde - in urma sfaturilor maestrului Enescu - isi face studiile muzicale, pregatindu-se in acelasi timp in particular pentru examenele de liceu sustinandu-le la Timisoara.
Gabriel Hirsch a putut fi auzit si la posturile de radio, cum ne arata cele doua anunturi de program impreuna cu poza copilului minune:
Un violonist precoce Luni, 25 martie, va canta la microfonul posturilor noastre de emisiune tanarul violonist Gabriel Banat, in varsta de 13 ani, fiul unui medic din Timisoara.
Un tanar concertist la Radio Gabriel Banat, copil de 13 ani, fiul unui medic din Timisoara, va canta Marti, 26 Martie, c. Ora 19.35 la Radio Romania. La pian d. Filionescu, cunoscutul artist si acompaniator permanent al maestrului Enescu
Gabriel Hirsch a putut fi auzit si la posturile de radio, cum ne arata cele doua anunturi de program impreuna cu poza copilului minune:
Un violonist precoce Luni, 25 martie, va canta la microfonul posturilor noastre de emisiune tanarul violonist Gabriel Banat, in varsta de 13 ani, fiul unui medic din Timisoara.
Un tanar concertist la Radio Gabriel Banat, copil de 13 ani, fiul unui medic din Timisoara, va canta Marti, 26 Martie, c. Ora 19.35 la Radio Romania. La pian d. Filionescu, cunoscutul artist si acompaniator permanent al maestrului Enescu
Reantorcandu-se la Timisoara pentru a-si termina studiile private ca elev al liceului C. Diaconovici Loga, a inceput totodata o perioada cu multe probleme familiare. In anul 1942, tatal sau trebuia sa fuga din Timisoara, fiind evreu si pentru ca numele lui figura pe lista Gardei de Fier. El trebuia sa sa traiasca o perioada clandestin la Budapesta. In anul 1943, Dr. Alexandru Hirsch a fost denuntiat si arestat. Si totusi, pentru Gabriel Banat, care s-a reintors intre timp la Budapesta, era o perioada muzicala foarte activa ca solist. Impreuna cu orchestra OMIKE (formata din muzicieni evrei care trebuiau sa paraseasca orchestrele simfonice din Ungaria) a dat o serie de concerte, cantand concertele mari de Mozart (1940), Mendelssohn (1941), Ceaikovsky (1942) si Glazunov. In anul 1943 a cantat la Budapesta concertul de Brahms cu Sergio Failoni la pupitru.
In ziua de 25 martie 1945, Gabriel Banat a fost acompaniat la un recital de sonate in Sala Ateneului din Bucuresti chiar der Enescu, cum se poate vedea pe pozele alaturate. Criticele erau fantastice:
Maestrul Enescu la Pian si Gabriel Banat la vioara intr-un concert de sonate. O zi rara. Sala Ateneului era, este adevarat, implinita la refuz de ascultatori. Dar un asemenea concert trebuia auzit de absolut toata lumea muzicala. Prezenta maestrului Enescu la pian, constitue un eveniment artistic rar. Ceea ce infaptueste maestrul la pian este o superioara opera de arta. E covarsitoare forta interpretativa a geniului artistic. Pianul a capatat la un moment dat sonoritati de orga. La rastimpuri credeam ca violonistuleste acompaniat de un tutti orchestral.
Gabriel Banat este marea speranta a violonisticei romane. Azi e fara indoiala, cel mai sigur tehnician si unul dintre cei mai capabili interpreti pe care ii avem. La o varsta cand altii de abea au absolvit conservatorul, Gabriel Banat este acceptat de maestrul Enescu partener al unui concert de sonate. Am retrait momentele de neuitat in care Maestrul canta cu Thibaud, sau inversand rolurile, cu Béla Bartók. Sunt multi ani de atunci. Gabriel Banat nu are decat o cale: sa stea alaturi de maestrul Enescu. Este tot secretul succesului sau de maine, in cariera de violonist european. Pana atunci, o singura recomandare: Cat mai severa pregatire si cat mai cenzurata aparitie in concerte, cenzura sa proprie si mai ales a maestrului Enescu. (I. V. Pandelescu)
Enescu i-a trimis in anul 1947 o poza cu urmatoarea dedicatie:
„Lui Gabriel Banat „tot spre mai bine!". Cu cele mai sincere amintiri, George Enescu, 1947"
El a mai concertat ca solist in Simfonia Espanioala de Lalo cu Filarmonica din Bucuresti, la pupitru era Mircea Barsan, cu orchestra Radio sub bagheta lui Theodor Rogalski, la Budapesta a dat trei concerte (Mozart, Mendelssohn, Brahms) si o serie de recitaluri la Ateneu.
Maestrul Enescu la Pian si Gabriel Banat la vioara intr-un concert de sonate. O zi rara. Sala Ateneului era, este adevarat, implinita la refuz de ascultatori. Dar un asemenea concert trebuia auzit de absolut toata lumea muzicala. Prezenta maestrului Enescu la pian, constitue un eveniment artistic rar. Ceea ce infaptueste maestrul la pian este o superioara opera de arta. E covarsitoare forta interpretativa a geniului artistic. Pianul a capatat la un moment dat sonoritati de orga. La rastimpuri credeam ca violonistuleste acompaniat de un tutti orchestral.
Gabriel Banat este marea speranta a violonisticei romane. Azi e fara indoiala, cel mai sigur tehnician si unul dintre cei mai capabili interpreti pe care ii avem. La o varsta cand altii de abea au absolvit conservatorul, Gabriel Banat este acceptat de maestrul Enescu partener al unui concert de sonate. Am retrait momentele de neuitat in care Maestrul canta cu Thibaud, sau inversand rolurile, cu Béla Bartók. Sunt multi ani de atunci. Gabriel Banat nu are decat o cale: sa stea alaturi de maestrul Enescu. Este tot secretul succesului sau de maine, in cariera de violonist european. Pana atunci, o singura recomandare: Cat mai severa pregatire si cat mai cenzurata aparitie in concerte, cenzura sa proprie si mai ales a maestrului Enescu. (I. V. Pandelescu)
Enescu i-a trimis in anul 1947 o poza cu urmatoarea dedicatie:
„Lui Gabriel Banat „tot spre mai bine!". Cu cele mai sincere amintiri, George Enescu, 1947"
El a mai concertat ca solist in Simfonia Espanioala de Lalo cu Filarmonica din Bucuresti, la pupitru era Mircea Barsan, cu orchestra Radio sub bagheta lui Theodor Rogalski, la Budapesta a dat trei concerte (Mozart, Mendelssohn, Brahms) si o serie de recitaluri la Ateneu.
In 1 aprilie 1944 au inceput deportarile evreilor din Budapesta. Ca printr-o minune, familia lui Gabriel Banat a scapat de aceasta deportare, fiind bolnav cu o boala molpsitoare. In 1 Mai 1944 trebuiau insa sa fuga cu hartii falsificate si sa cauta un adapost clandestin in regiunea Bacska. In localitatea Petrovaselo s-au ascuns pana cand s-au putut reantoarce la Timisoara in luna octombrie 1944. In decembrie 1944 a cantat pentru prima data in fata maestrului George Enescu, care a vrut ca Gabriel Banat sa dea un concert in sala Dalles. In timpul audientei, afara se auzeau puscaturi si zgomote din foc de arma. Dupa concertul din sala Dalles scria Dr. I. Rosman:
„Poposeste printre noi un tanar al violinei, abia in varsta de 18 ani, scapat ca printr-o minune de urgia maghiaro-nazista. Intr-un recital dat in sala Dalles ne-a prezentat arta lui invingatoare..."
„Poposeste printre noi un tanar al violinei, abia in varsta de 18 ani, scapat ca printr-o minune de urgia maghiaro-nazista. Intr-un recital dat in sala Dalles ne-a prezentat arta lui invingatoare..."
Din 6 iunie 1946 cunoastem si o scrisoare de multumire, adresata de catre Rabinul sef al Sinagogii din Timisoara lui Gabriel Banat pentru frumoasa muzica oferita enoriasilor in cadrul unei festivitati:
Comunitatea Evreilor din Timisoara No. 2064 / 1946 Timisoara, 6. Junie 1946 To Mr. Gabor Banat, Timisoara
We thank you fpr your wonderfull playing in our Synagogue which we never will forget. God blessed you with this great talent. May his blessing be with you on all your ways. Your master, who´s proud of you and who loves you with eternal love. Dr. M. Drechsler, chief rabbi I
We thank you fpr your wonderfull playing in our Synagogue which we never will forget. God blessed you with this great talent. May his blessing be with you on all your ways. Your master, who´s proud of you and who loves you with eternal love. Dr. M. Drechsler, chief rabbi I
In ziua de 8 iunie 1946, Gabriel Banat da la Timisoara un CONCERT DE ADIO. Probabil ca nu a vazut in Romania postbelica o sansa de a se califica ca violonist cum ar fi vrut el. Programul a fost urmatorul:
Tartini: Le Trille du Diable Mendelssohn: Concert in Mi major De Falla: Suite populaire Espagnole Béla Bartók: Dansuri romanesti Ernst Bloch: Nigun Wieniawski: Scherzo Tarantelle
El a fost acompaniat la pian de catre Ernest Földvári.
Tartini: Le Trille du Diable Mendelssohn: Concert in Mi major De Falla: Suite populaire Espagnole Béla Bartók: Dansuri romanesti Ernst Bloch: Nigun Wieniawski: Scherzo Tarantelle
El a fost acompaniat la pian de catre Ernest Földvári.
In septembrie 1946 a fost selectat pentru a putea participa la concursul international din Geneva, unde a castigat medalia de bronz. In nov. 1946, tala sau, Dr. Alexandru Hirsch, a decedat, inainte de a fi obligat la Timisoara sa-si denunte porpriul fiu, care a fost condamnat la 7 ani de munca silnica din cauza ca nu s-a mai reantors in Romania. Gabriel Banat s-a stabilit 1946 definitiv la New York, unde a inceput sa lucreze cu violonistul de renume mondial Nathan Milstein. Cu aceasta a inceput perioada americana in viata violonistului timisorean Gabriel Banat. Debutul a avut loc cu New York Little Symphonie in Times Hall (concertul de Mendelssohn). In anul 1949 a concertat impreuna cu George Enescu in Town Hall din New York. Gabriel Banat este si autorul pozei cu George Enescu pe una din strazile orasului New York.
In anul 1956 a urmat primul recital de vioara a lui Gabriel Banat in Carnegie Hall, urmat de multe turnee, in anul 1958 si prin Europa. A concertat si cu Orchestra de Paris si a dat multe recitaluri la Den Haag, Londra, Hamburg, Zürich, Oslo, etc. In anul 1960 a cantat in prima auditie concertul pentru vioara si orchestra de Béla Bartók cu National Orchestra Association. Pe langa activitatea de profesor asociat al renumitului Smith College din New York (1955- 1964) a continuat cu activitatea solistica, concertand impreuna cu Pablo Casals la Festivalul din Marlboro (1961-1962) si in cadrul trioului Albeneri Trio (Beethoven Trios pentru BBC), Galimer Quartet, etc. In anul 1964 a dat un recital (piese solistice pentru vioara) in Wigmore Hall din Londra si a publicat albumul „The Virtuoso Violin" pentru Decca-London.
In anul 1964 a fost numit ca profesor de vioara al Conservatorului Westchester, unde a initiat si orchestra simfonica fomata din 80 de instrumentisti. Cu aceasta institutie a celebrat si aniversarea de 80 de ani al renumitului compozitor Aaron Copland. A concertat si cu multi colegi din orchestra simfonica New York Philharmonic Orchestra, la NY Lincoln Centers Tully Hall, etc. Chiar si Yehudi Menuhin, care a fost tot un elev a lui Enescu, i-a scris 1964 dupa un concert urmotoarea scrisoare:
Dear Gabriel,
I am so thrilled that you had a wonderful succes - you must have played beautifully, and I just wish I could have been there.
I wish you from my heart continued triumphs in your career. It is good know that another and younger disciple of Enesco should be making his way so well.
Sincerly yours, Yehudi Menuhin
In perioada 1960-1970 a imprimat mai multe discuri pentru casele de discuri Vox, Turnabout, CRI si a interpretat in prima auditie mai multe lucrari de compozitori contemporani dedicate lui personal. In renumitul Lincoln Center Library a cantat intr-un ciclu complet sonatele si concertele de Mozart cat si sonate pentru vioara al secolului XX. Amandoua cicluri au fost transmise de catre televiziune. In anul 1970 a avut mai multe proiecte cu Filarmonica din New York, in anul 1973 a organizat pentru acest ansamblu concertele din Lisabon, Madrid, Barcelona, Insulele Canare. In anul 1980 a cantat concertul pentru vioara de Ernst Bloch in Carnegie Hall impreuna cu New York Youth Symphonie.
Dar Gabriel Banat nu s-a multumit numai cu activitatea concertistica ci a publicat mai multe lucrari, ca de exemplu in anul 1980 cele 6 volume „Masters of the Violin" (editate la HBJ, Johnson Reprint, NY) si lucrari de Saint-Georges. In anul 1982 a cantat in prima auditie concertul pentru vioara de Saint-Georges la New York si mai tarziu in Japonia. In anul 1986 a publicat in facsimile cele 5 concerte originale de Mozart (Raven Press, NY 1986), despre care celebrul violonist Isaac Stern a spus: „An invaluable contribution to Music". Pentru aceste concerte a scris si cadente proprii, cu care a concertat si la Tokyo si Osaka. In anul urma un turneu prin Germania cu concertele in Casa natala Beethoven din Bonn, unde a interpretat sonatele dedicate arhiducelui Rudolf. In iunie 2006 a publicat biografia unui violonist si compozitor din sec. al XVIII-lea: „The Chevalier de Saint-Georges, Virtuoso of the Sword and the Bow".
In anul 1964 a fost numit ca profesor de vioara al Conservatorului Westchester, unde a initiat si orchestra simfonica fomata din 80 de instrumentisti. Cu aceasta institutie a celebrat si aniversarea de 80 de ani al renumitului compozitor Aaron Copland. A concertat si cu multi colegi din orchestra simfonica New York Philharmonic Orchestra, la NY Lincoln Centers Tully Hall, etc. Chiar si Yehudi Menuhin, care a fost tot un elev a lui Enescu, i-a scris 1964 dupa un concert urmotoarea scrisoare:
Dear Gabriel,
I am so thrilled that you had a wonderful succes - you must have played beautifully, and I just wish I could have been there.
I wish you from my heart continued triumphs in your career. It is good know that another and younger disciple of Enesco should be making his way so well.
Sincerly yours, Yehudi Menuhin
In perioada 1960-1970 a imprimat mai multe discuri pentru casele de discuri Vox, Turnabout, CRI si a interpretat in prima auditie mai multe lucrari de compozitori contemporani dedicate lui personal. In renumitul Lincoln Center Library a cantat intr-un ciclu complet sonatele si concertele de Mozart cat si sonate pentru vioara al secolului XX. Amandoua cicluri au fost transmise de catre televiziune. In anul 1970 a avut mai multe proiecte cu Filarmonica din New York, in anul 1973 a organizat pentru acest ansamblu concertele din Lisabon, Madrid, Barcelona, Insulele Canare. In anul 1980 a cantat concertul pentru vioara de Ernst Bloch in Carnegie Hall impreuna cu New York Youth Symphonie.
Dar Gabriel Banat nu s-a multumit numai cu activitatea concertistica ci a publicat mai multe lucrari, ca de exemplu in anul 1980 cele 6 volume „Masters of the Violin" (editate la HBJ, Johnson Reprint, NY) si lucrari de Saint-Georges. In anul 1982 a cantat in prima auditie concertul pentru vioara de Saint-Georges la New York si mai tarziu in Japonia. In anul 1986 a publicat in facsimile cele 5 concerte originale de Mozart (Raven Press, NY 1986), despre care celebrul violonist Isaac Stern a spus: „An invaluable contribution to Music". Pentru aceste concerte a scris si cadente proprii, cu care a concertat si la Tokyo si Osaka. In anul urma un turneu prin Germania cu concertele in Casa natala Beethoven din Bonn, unde a interpretat sonatele dedicate arhiducelui Rudolf. In iunie 2006 a publicat biografia unui violonist si compozitor din sec. al XVIII-lea: „The Chevalier de Saint-Georges, Virtuoso of the Sword and the Bow".
Gabriel Banat a cantat in perioada 1955-1980 o viara Stradivarius din anul 1682 („ex-Hill", acuma „Banat") si pe cea de acelasi constructor din anul 1713 („ex-Baron d´Allonville", acuma „Le Pingrié"). S-a retras din New York Philarmonic Orchestra in anul 1993 si din concertele publice in anul 1995. El canta deocamdata multa muzica de camera impreuna cu prieteni si cu sotia Diana, care este violista, la Dobbs Ferry si la Begur in Spania. Din anul 2007-2008 este docent al clasei de masterat la Conservatorul de Muzica din Gerona, Spania si lucreaza la o autobiografie.
Ultimele contacte cu Timisoara le-a avut prin profesorul sau Josef Brandeisz, pentru care a avut un deosebit respect si gratitudine. Asa i-a dedicat in anul 1949 un program de concert cu poza proprie si cu o dedicatie in limba maghiara. In urmatorii ani, Gabriel Banat s-a concentrat asupra activitatii solistice proprie, acumuland la New York un enorm succes. Ca elevul maestrului George Enescu, al profesorului Eduard Zathureczky din Budapesta, al violonistului Nathan Milstein, coleg cu Yehudi Menuhin si Pablo Casals, cunoscandu-i personal pe Béla Bartók si Aaron Copland, se poate spune, ca Gabriel Banat a facut cea mai mare onoare muzicii banatene al secolului XX. Si totusi, a ramas un om modest, fara aluzii egoiste sau cu ura fata de locurile natale sau fata de tara, de unde trebuia din motive politice sa se desparte. 62 de ani dupa CONCERTUL DE ADIO, dat in Sala Capitol din Timisoara, a venit timpul, ca metropola Banatului sa-i fie recunoscator pentru activitatile pretioase folositoare muzicii si omenirii
Ultimele contacte cu Timisoara le-a avut prin profesorul sau Josef Brandeisz, pentru care a avut un deosebit respect si gratitudine. Asa i-a dedicat in anul 1949 un program de concert cu poza proprie si cu o dedicatie in limba maghiara. In urmatorii ani, Gabriel Banat s-a concentrat asupra activitatii solistice proprie, acumuland la New York un enorm succes. Ca elevul maestrului George Enescu, al profesorului Eduard Zathureczky din Budapesta, al violonistului Nathan Milstein, coleg cu Yehudi Menuhin si Pablo Casals, cunoscandu-i personal pe Béla Bartók si Aaron Copland, se poate spune, ca Gabriel Banat a facut cea mai mare onoare muzicii banatene al secolului XX. Si totusi, a ramas un om modest, fara aluzii egoiste sau cu ura fata de locurile natale sau fata de tara, de unde trebuia din motive politice sa se desparte. 62 de ani dupa CONCERTUL DE ADIO, dat in Sala Capitol din Timisoara, a venit timpul, ca metropola Banatului sa-i fie recunoscator pentru activitatile pretioase folositoare muzicii si omenirii
GABRIEL BANAT
Violonist
(nasc. 1926, Timisoara, traieste la New York)
Violonist
(nasc. 1926, Timisoara, traieste la New York)
