INTERVIEW
completat de Vera Feldmann in data de 5 iulie 2008
completat de Vera Feldmann in data de 5 iulie 2008
1. Cind ai parasit tara?
In 1977
2.Ce te-a determinat sa iei aceasta hotarire?
Reunificarea familiei, nu mai era nici un membru de familie in Romania.
3.Cum te-ai simtit in zilele dinaintea hotaririi?
N-a fost o decizie usoara, nestiind ce urmeaza.
4.Ai plecat legal, cu pasaport?
Am plecat legal cu pasaport.
5.Cum ai petrecut ultimele 24 de ore inainte de plecare?
Am fost cu prieteni foarte apropiati care ne-au condus la Otopeni.
6.De la cine ti-ai luat ramas bun? De ce iti amintesti in mod deosebit?
De la prieteni foarte apropiati. A fost cu emotii pentru ca am plecat la Paris cu bilet, Bucuresti, Paris, Tel Aviv si ne-am oprit la Paris.
7. Cine te-a ajutat in acea zi/in perioada inainte de plecare? Cum te-a ajutat?
Prietenii foarte apropiati, care sint acum si ei peste tot in lume.
8.Cine s-a distantat de tine din cauza fricii de a avea contact cu tine?
N-as putea spune ca cineva s-a distantat de mine.
9.Cine a abuzat de statutul tau de „paria”? Exemple?
-
10.Unde ai dormit in ultima noapte?
Am dormit la niste prieteni in Bucuresti.
11.Ce s-a intimplat cu „bunurile” tale?
Eu am fost studenta in Romania, bunurile au fost ale parintiilor mei si au fost vindute. Unele lucruri au fost trimise cu prieteni care au venit in vizita de peste tot din lume.
12.Ai avut voie/posibilitatea de a-ti lua lucrurile dragi/fotografii, scrisori, jurnal cu tine?
Am putut sa aducem fotografii
13.Ai plecat singur, sau cu cineva drag?
Am plecat cu parintii mei.
14.Ce ai simtit in momentul pornirii trenului/ridicarii avionului?
Am fost cu mixed feelings nestiind ce ne asteapta.
15.A existat posibilitatea reintoarcerii in vizita, sau a fost o plecare intr-adevar „definitiva”?
M-am intors in Romania in vizita in 1978 si 1979, dar din 1979 nu am mai fost in Romania. In 1979 m-am maritat in Romania.
16.Ce te-a durut in mod deosebit la plecare?
Despartirea de oameni dragi.
17.Ce te doare inca si astazi?
-
18.In ce masura crezi ca „plecarea” ti-a influentat viata de astazi?
Plecarea mi-a dat posibilitatea sa incep o viata noua si sa invat mai mult despre Judaism si sa cresc spiritual si profesional.
In 1977
2.Ce te-a determinat sa iei aceasta hotarire?
Reunificarea familiei, nu mai era nici un membru de familie in Romania.
3.Cum te-ai simtit in zilele dinaintea hotaririi?
N-a fost o decizie usoara, nestiind ce urmeaza.
4.Ai plecat legal, cu pasaport?
Am plecat legal cu pasaport.
5.Cum ai petrecut ultimele 24 de ore inainte de plecare?
Am fost cu prieteni foarte apropiati care ne-au condus la Otopeni.
6.De la cine ti-ai luat ramas bun? De ce iti amintesti in mod deosebit?
De la prieteni foarte apropiati. A fost cu emotii pentru ca am plecat la Paris cu bilet, Bucuresti, Paris, Tel Aviv si ne-am oprit la Paris.
7. Cine te-a ajutat in acea zi/in perioada inainte de plecare? Cum te-a ajutat?
Prietenii foarte apropiati, care sint acum si ei peste tot in lume.
8.Cine s-a distantat de tine din cauza fricii de a avea contact cu tine?
N-as putea spune ca cineva s-a distantat de mine.
9.Cine a abuzat de statutul tau de „paria”? Exemple?
-
10.Unde ai dormit in ultima noapte?
Am dormit la niste prieteni in Bucuresti.
11.Ce s-a intimplat cu „bunurile” tale?
Eu am fost studenta in Romania, bunurile au fost ale parintiilor mei si au fost vindute. Unele lucruri au fost trimise cu prieteni care au venit in vizita de peste tot din lume.
12.Ai avut voie/posibilitatea de a-ti lua lucrurile dragi/fotografii, scrisori, jurnal cu tine?
Am putut sa aducem fotografii
13.Ai plecat singur, sau cu cineva drag?
Am plecat cu parintii mei.
14.Ce ai simtit in momentul pornirii trenului/ridicarii avionului?
Am fost cu mixed feelings nestiind ce ne asteapta.
15.A existat posibilitatea reintoarcerii in vizita, sau a fost o plecare intr-adevar „definitiva”?
M-am intors in Romania in vizita in 1978 si 1979, dar din 1979 nu am mai fost in Romania. In 1979 m-am maritat in Romania.
16.Ce te-a durut in mod deosebit la plecare?
Despartirea de oameni dragi.
17.Ce te doare inca si astazi?
-
18.In ce masura crezi ca „plecarea” ti-a influentat viata de astazi?
Plecarea mi-a dat posibilitatea sa incep o viata noua si sa invat mai mult despre Judaism si sa cresc spiritual si profesional.
INTERVIEW
completat de D. in 2008
completat de D. in 2008
1.Cind ai parasit tara? Timisoara in 23.5.1979, tara cred ca in 28.5.1979
2.Ce te-a determinat sa iei aceasta hotarire? Situatia personala, economica, sociala dar si politica
3.Cum te-ai simtit in zilele dinaintea hotaririi? Probabil ca un candidat la Giftspritze in ultimele ore
4.Ai plecat legal, cu pasaport? nu
5.Cum ai petrecut ultimele 24 de ore inainte de plecare? normal
6.De la cine ti-ai luat ramas bun? De ce iti amintesti in mod deosebit? Numai de la sotie. Deosebita a fost departirea de pe podul de la Maria.
7.Cine te-a ajutat in acea zi/in perioada inainte de plecare? Cum te-a ajutat? nimeni
8.Cine s-a distantat de tine din cauza fricii de a avea contact cu tine? Cam toti care m-au cunoscut.
9.Cine a abuzat de statutul tau de „paria”? Exemple? Paria am fost in tara. Odata plecat nu au mai putut sa abuzeze. Altfel s-au petrecut lucrurile cu L. (sotia)
10.Unde ai dormit in ultima noapte? acasa
11.Ce s-a intimplat cu „bunurile” tale? Cele pe care le-am detinut au fost lichidate de L. Pentru cele pe care nu le-am detinut atuncea, ma mai judec si astazi.
12.Ai avut voie/posibilitatea de a-ti lua lucrurile dragi/fotografii, scrisori, jurnal cu tine? Am avut voie, dar posibilitatea a fost restransa.
13.Ai plecat singur, sau cu cineva drag? Am plecat cu fratele mai tanar al unei vecine (penticostali). Doi frati erau deja plecati. Acum este mort dupa 8 ani de Wachkoma in USA.
14.Ce ai simtit in momentul pornirii trenului/ridicarii avionului? L. a plecat cu avionul dupa 23 de luni. Intreab-o! Eu pot sa-ti spun ce am simtit cand m-am uitat la frontiera romana de pe un deal din partea Yugoslava. Desi plecarea inca nu era in mod sigur reusita, au cazut tone de bolovani de pe mine.
15.A existat posibilitatea reintoarcerii in vizita, sau a fost o plecare intr-adevar „definitiva”? Pana la iesirea sotiei a fost definitiva. Dupa aceea si dupa renuntarea la cetatenie m-am putut intoarce.
16.Ce te-a durut in mod deosebit la plecare? Nestiinta daca despartirea de copil si nevasta este definitiva sau nu.
17.Ce te doare inca si astazi? Genunchiul stang pe care l-am ranit pe granita J
18.In ce masura crezi ca „plecarea” ti-a influentat viata de astazi? Plecarea din tara a fost pentru mine SOLUTIA! Din acest punct de vedere pot sa spun ca am lepadat 29 ˝ ani petrecuti in Romania. Nu regret nimic! Toata viata de dupa plecare a stat sub semnul unui complet nou inceput. Fara nici un fel de legatura cu trecutul.
19.Cum interpretezi aceasta influenta?
B. senior a putrezit in inchisorile politice ale tarii sale.
Incepand cu adeverinta de origine sanatoasa la admiterea in liceu a inceput si propriul meu calvar acolo. Pentru mine au fost toti anii aceia o singura batalie pentru supravietuire. Rezistenta fata de regim si acolitzii lor, planuri de fuga, esecuri privind situatia proprie, represiune fizica si psihica. Cu alte cuvinte un Curriculum Vitae ratat, perspective reduse la 0.
Desigur ca ramanand la varsta de 15 ani singur, mi-a lipsit ajutorul necesar, ajutor de care au profitat marea majoritate dinte noi.
Tot ceea ce am descris mai sus s-a schimbat 180° de grade dupa plecarea din tara. Deci fara sa detailez, a fost un pas important si la urma urmei incununat de succes.
Pentru mine a fost si este foarte important sa pot duce o viata normala, la un nivel cat de cat. Aceea viata normala de care si in ziua de astazi sant foarte, foarte multi lipsiti.
2.Ce te-a determinat sa iei aceasta hotarire? Situatia personala, economica, sociala dar si politica
3.Cum te-ai simtit in zilele dinaintea hotaririi? Probabil ca un candidat la Giftspritze in ultimele ore
4.Ai plecat legal, cu pasaport? nu
5.Cum ai petrecut ultimele 24 de ore inainte de plecare? normal
6.De la cine ti-ai luat ramas bun? De ce iti amintesti in mod deosebit? Numai de la sotie. Deosebita a fost departirea de pe podul de la Maria.
7.Cine te-a ajutat in acea zi/in perioada inainte de plecare? Cum te-a ajutat? nimeni
8.Cine s-a distantat de tine din cauza fricii de a avea contact cu tine? Cam toti care m-au cunoscut.
9.Cine a abuzat de statutul tau de „paria”? Exemple? Paria am fost in tara. Odata plecat nu au mai putut sa abuzeze. Altfel s-au petrecut lucrurile cu L. (sotia)
10.Unde ai dormit in ultima noapte? acasa
11.Ce s-a intimplat cu „bunurile” tale? Cele pe care le-am detinut au fost lichidate de L. Pentru cele pe care nu le-am detinut atuncea, ma mai judec si astazi.
12.Ai avut voie/posibilitatea de a-ti lua lucrurile dragi/fotografii, scrisori, jurnal cu tine? Am avut voie, dar posibilitatea a fost restransa.
13.Ai plecat singur, sau cu cineva drag? Am plecat cu fratele mai tanar al unei vecine (penticostali). Doi frati erau deja plecati. Acum este mort dupa 8 ani de Wachkoma in USA.
14.Ce ai simtit in momentul pornirii trenului/ridicarii avionului? L. a plecat cu avionul dupa 23 de luni. Intreab-o! Eu pot sa-ti spun ce am simtit cand m-am uitat la frontiera romana de pe un deal din partea Yugoslava. Desi plecarea inca nu era in mod sigur reusita, au cazut tone de bolovani de pe mine.
15.A existat posibilitatea reintoarcerii in vizita, sau a fost o plecare intr-adevar „definitiva”? Pana la iesirea sotiei a fost definitiva. Dupa aceea si dupa renuntarea la cetatenie m-am putut intoarce.
16.Ce te-a durut in mod deosebit la plecare? Nestiinta daca despartirea de copil si nevasta este definitiva sau nu.
17.Ce te doare inca si astazi? Genunchiul stang pe care l-am ranit pe granita J
18.In ce masura crezi ca „plecarea” ti-a influentat viata de astazi? Plecarea din tara a fost pentru mine SOLUTIA! Din acest punct de vedere pot sa spun ca am lepadat 29 ˝ ani petrecuti in Romania. Nu regret nimic! Toata viata de dupa plecare a stat sub semnul unui complet nou inceput. Fara nici un fel de legatura cu trecutul.
19.Cum interpretezi aceasta influenta?
B. senior a putrezit in inchisorile politice ale tarii sale.
Incepand cu adeverinta de origine sanatoasa la admiterea in liceu a inceput si propriul meu calvar acolo. Pentru mine au fost toti anii aceia o singura batalie pentru supravietuire. Rezistenta fata de regim si acolitzii lor, planuri de fuga, esecuri privind situatia proprie, represiune fizica si psihica. Cu alte cuvinte un Curriculum Vitae ratat, perspective reduse la 0.
Desigur ca ramanand la varsta de 15 ani singur, mi-a lipsit ajutorul necesar, ajutor de care au profitat marea majoritate dinte noi.
Tot ceea ce am descris mai sus s-a schimbat 180° de grade dupa plecarea din tara. Deci fara sa detailez, a fost un pas important si la urma urmei incununat de succes.
Pentru mine a fost si este foarte important sa pot duce o viata normala, la un nivel cat de cat. Aceea viata normala de care si in ziua de astazi sant foarte, foarte multi lipsiti.
Dragi prieteni,posibilitatea de a contribui la pastrarea memoriei are nenumarate fatete. Fiecare "plecare" isi are istoria ei. Astazi am sa va trimit citeva relatari care au caracterul unui scurt dialog.
Exista dialoguri scurte, concise, in timpul carora insa fiecare cuvint se imprima adinc in memorie. Unele imagini, ca de exemplu despartirea de pe podul de la "Maria" se nasc din totalitatea despartirilor care s-au petrecut undeva, cindva, pe un pod oarecare. Cu drag,Julia
Exista dialoguri scurte, concise, in timpul carora insa fiecare cuvint se imprima adinc in memorie. Unele imagini, ca de exemplu despartirea de pe podul de la "Maria" se nasc din totalitatea despartirilor care s-au petrecut undeva, cindva, pe un pod oarecare. Cu drag,Julia
