Marturiile unei "emigrante"
Köln, 28.08.08
Cine sunt, de unde ma trag… sint intrebari, pe care si eu am încercat sa mi le raspund.
Pe scurt , realizez ca feluritele persoane pasesc pe felurite drumuri de viata.
Incerc sa caut explicatii, cu care sa ma fac inteleasa.
N-am sa aflu niciodata, ce a jucat un rol deosebit in dezvoltarea personalitatii mele;
daca au fost cumva pantofii albi din nubuc, din pachetul primit de la "Palestina Omama",
paltonasul pepita, cusut de mama mea, daca era coada de cal blonda, talentele mele individuale,
modul meu retinut de a fi, genele, ereditatea, dragostea neconditionata si atentia pe care le-am primit atit de la parinti cit si de la bunici,
educatia, care corespundea mentalitatii locului meu natal –Timisoara… sau era vocea traditiei ”la anul, la Ierusalim”….
Important este ca de mica am observat, ca toate aceste circumstante, ma faceau sa ies din comun si imi aduceau mici avantaje in “lupta zilnica”.
Este de la sine inteles, ca experientele personale facute in diferitele etape ale vietii, au lasat urme,
marcind atit scheletul personalitatii mele individuale cit si creind drumul pe care incepusem sa-l parcurg.
Se pare ca am avut norocul sa ma nasc într-un loc neobisnuit - într-o familie mixta, dotata cu elemente nationale si religiose diferite.
Si tocmai aceasta amestecatura a fost totodata si ironia sortii mele: prin
originea multipla/mixta? Prin lipsa unei apartenente clare? Datorita incercarilor, de a ma defini dupa regulile unei cetatenii?
De exemplu la scoala germana eram considerata evreica, la scoala romina, doar câteva blocuri mai departe, strigau copii dupa mine: ”neamt, neamt da cu curul in sant”.
Desi limba mea materna este maghiara sint intrebata in Ungaria , care este limba mea materna... Accent am in toate cele 6 limbi, pe care le vorbesc….
La Napoli in 1966 un permis de calatorie ne-a dat posibilitatea schimbari itinerariului, care initial ne-ar fi dus in Israel.
Sosita în Germania, la Aachen, eram considerata intre timp rominca.
Precum vedem, totul este relativ. In jurul meu totul se desfasoara intr-un cadru real si totusi pe undeva nimic nu corespunde …
Realizez ca de fapt din ziua nasterii mele eu am fost o emigranta chiar in locul de bastina, fapt care nu m-a dezamagit niciodata.
Evreica, catolica, nemtoaica, unguroaica sau chiar rominca, intotdeauna am stiut cine sint si unde apartin.
Cu toate ca lumea este atat de mare si diversa… si plina de coincidente, cu ajutorul radacinilor mele aeriene ma pot integra peste tot.
De abia cu timpul, si cu ajutorul calatoriilor intreprinse, mi-am dat seama ca tocmai acele
circumstante m-au format, care mie in copilarie mi s-au parut normale… vazute din afara insa, de fapt au fost exceptionale si –mi dadeau o aura iesita din comun.
Parasirea locului nasteri, m-a facut sa traiesc despartiri, intilniri, mi-a prilejuit de tinara experiente majore, pretioase, esentiale pentru a ma întelege pe mine insumi.
De aceia cel mai potrivit ar fi sa ma numesc ”Tera - cetateanca (a globului pamintesc) cu permis de sedere temporara”.
Religia mea este de fapt intuitia, traditia mea este data de familie, patria mea migratoare se afla in tara amintirilor mele, cuibul meu ocrotitor este casa in care locuiesc.
In timp si spatiu umaresc pe drumul meu directia data de metamorfoza continuitatii, ca totul sa se mentina armonios, integral, in fluxul natural al tuturor lucrurilor…
caci ziua de azi va deveni miine deja ieri.
Renee Politzer
Köln, 28.08.08
Cine sunt, de unde ma trag… sint intrebari, pe care si eu am încercat sa mi le raspund.
Pe scurt , realizez ca feluritele persoane pasesc pe felurite drumuri de viata.
Incerc sa caut explicatii, cu care sa ma fac inteleasa.
N-am sa aflu niciodata, ce a jucat un rol deosebit in dezvoltarea personalitatii mele;
daca au fost cumva pantofii albi din nubuc, din pachetul primit de la "Palestina Omama",
paltonasul pepita, cusut de mama mea, daca era coada de cal blonda, talentele mele individuale,
modul meu retinut de a fi, genele, ereditatea, dragostea neconditionata si atentia pe care le-am primit atit de la parinti cit si de la bunici,
educatia, care corespundea mentalitatii locului meu natal –Timisoara… sau era vocea traditiei ”la anul, la Ierusalim”….
Important este ca de mica am observat, ca toate aceste circumstante, ma faceau sa ies din comun si imi aduceau mici avantaje in “lupta zilnica”.
Este de la sine inteles, ca experientele personale facute in diferitele etape ale vietii, au lasat urme,
marcind atit scheletul personalitatii mele individuale cit si creind drumul pe care incepusem sa-l parcurg.
Se pare ca am avut norocul sa ma nasc într-un loc neobisnuit - într-o familie mixta, dotata cu elemente nationale si religiose diferite.
Si tocmai aceasta amestecatura a fost totodata si ironia sortii mele: prin
originea multipla/mixta? Prin lipsa unei apartenente clare? Datorita incercarilor, de a ma defini dupa regulile unei cetatenii?
De exemplu la scoala germana eram considerata evreica, la scoala romina, doar câteva blocuri mai departe, strigau copii dupa mine: ”neamt, neamt da cu curul in sant”.
Desi limba mea materna este maghiara sint intrebata in Ungaria , care este limba mea materna... Accent am in toate cele 6 limbi, pe care le vorbesc….
La Napoli in 1966 un permis de calatorie ne-a dat posibilitatea schimbari itinerariului, care initial ne-ar fi dus in Israel.
Sosita în Germania, la Aachen, eram considerata intre timp rominca.
Precum vedem, totul este relativ. In jurul meu totul se desfasoara intr-un cadru real si totusi pe undeva nimic nu corespunde …
Realizez ca de fapt din ziua nasterii mele eu am fost o emigranta chiar in locul de bastina, fapt care nu m-a dezamagit niciodata.
Evreica, catolica, nemtoaica, unguroaica sau chiar rominca, intotdeauna am stiut cine sint si unde apartin.
Cu toate ca lumea este atat de mare si diversa… si plina de coincidente, cu ajutorul radacinilor mele aeriene ma pot integra peste tot.
De abia cu timpul, si cu ajutorul calatoriilor intreprinse, mi-am dat seama ca tocmai acele
circumstante m-au format, care mie in copilarie mi s-au parut normale… vazute din afara insa, de fapt au fost exceptionale si –mi dadeau o aura iesita din comun.
Parasirea locului nasteri, m-a facut sa traiesc despartiri, intilniri, mi-a prilejuit de tinara experiente majore, pretioase, esentiale pentru a ma întelege pe mine insumi.
De aceia cel mai potrivit ar fi sa ma numesc ”Tera - cetateanca (a globului pamintesc) cu permis de sedere temporara”.
Religia mea este de fapt intuitia, traditia mea este data de familie, patria mea migratoare se afla in tara amintirilor mele, cuibul meu ocrotitor este casa in care locuiesc.
In timp si spatiu umaresc pe drumul meu directia data de metamorfoza continuitatii, ca totul sa se mentina armonios, integral, in fluxul natural al tuturor lucrurilor…
caci ziua de azi va deveni miine deja ieri.
Renee Politzer
