Lectia de neuitat a Profesorului Frucht
Era prin 1942 - 1943. In cadrul liceului functiona un Cerc Cultural. Ne intalneam saptamanal, in sala festiva de langa Templul din Fabric, elevii prezentand operele lor literare sau scurte eseuri despre lecturile lor. Eram sprijiniti de profesorii Frucht, Kardos, Hauben si Kuhn. Intr-o sesiune a Cercului, prezentam in sistemul de teatru radiofonic, piesa autorului german Ernst Toller cu titlul “Hinkemann”. Piesa are un profund caracter pacifist, prezentand suferintele unui om intors de pe front, invalid si traumatizat sufleteste. La un moment dat, pe una dintre ferestre a patruns un bolovan, care din fericire nu a ranit pe nimeni.
In acel moment Profesorul Frucht a sarit de la locul sau, iesind in mare viteza din sala. Dupa nu multa vreme s-a intors, tinand de guler un elev de la liceul Banatia (temutele sepci rosii). L-a legitimat si i-a explicat ca cei din sala audiau piesa unui autor german, dusman convins al razboiului in care si multi nemti mor, dupa care i-a dat drumul sa plece.
Scenele din acea dupa-masa mi-au revenit de multe ori, gandind ca pe langa filozofia invatata de la Profesorul Frucht am invatat si o puternica lectie de viata, de neuitat: capul sus!
Prof. Berhnard Rothenstein
Aceeasi idee de tarie si rectitudine exprima Kurti Plohn:
Meghalt Pifta! A mi Piftánk... A sinhajlito vasdorongok Piftája. Az utolso Mohikán…
A murit Pifta! Pifta al nostru… Pifta, indoitorul de fiare. Ultimul Mohican …